Chiar şi aşa animale ca şobolanii pot să transmită informaţie de ordin cultural de la o generaţie la alta. Cunoaştem aceasta nu pentru că ne-am străduit să studiem inteligenţa guzganilor, dar deoarece ei de mult timp îi întreceau în şmecherii pe oamenii care încercau să-i otrăvească şi să-i omoare.
Acest fapt a fost demonstrat de următorul experiment care a fost destinat să studieze cum să otrăvim şobolanii mai eficient. O colonie de guzgani ţinuţi sub control erau hrăniţi cu două feluri de mâncare. Să le numim mâncarea X şi mâncarea Y. Iniţial, guzganii mâncau ambele feluri de mâncare în cantităţi egale. Într-o zi, mâncarea X a fost otrăvită cu clorură de litiu. Deşi nici o mâncare nu a mai fost otrăvită vreodată după acea singură zi, nici un guzgan din colonie nu a mâncat din mâncarea X. Deosebit de interesant este că nici un guzgan din colonie nu a mai consumat mâncare X chiar cu multe generaţii mai târziu.
Această colonie de şobolani aveau de fapt un tabu cultural care era transmis din generaţie în generaţie. Aceste interdicţii au făcut această colonie deosebită de alte colonii de guzgani de aceeaşi specie. Ca şi în cazurile cu tabuurile umane, acesta a persistat mult timp după ce motivul de interdicţie nu mai exista. Dar încă mai avea rost ca această interdicţie să fie păstrată. Până la urmă, aţi fi vrut să fiţi primul guzgan care ar încerca mâncarea X din nou ca să vedeţi dacă este otrăvită, după ce nimeni nu a mai gustat-o de multe generaţii?
Există şi evidenţe considerabile despre tradiţii de tip cultural cu mult mai complexe la animale, în special în privinţa utilizării instrumentelor printre primate. Totuşi, eu am vrut să folosesc şobolanii în exemplul meu, ca să accentuez că nu numai primatele îşi transmiteau tradiţiile culturale viitoarelor generaţii.