Oamenii nu sunt unicele animale care ştiu cum să utilizeze instrumente. + Ca exemplu, unele triburi de cimpanzei folosesc pietre ca să strice nucile. Cunoştinţa despre cum să facă aceasta este transmisă de la o generaţie la alta, tinerii urmărindu-i pe cei mai bătrâni.
Această procedură solicită utilizarea a două pietre, una ca nicovală şi alta ca ciocan. Procesul de alegere a pietrei potrivite pentru nicovală şi cel de alegere a pietrei pentru ciocan, de asemenea procesul de strivire a nucii între ele, necesită logică şi o practică considerabilă. Aceasta a devenit vizibil când o persoană, cercetător al cimpanzeilor, a încercat să o facă. I-au trebuit mai multe ore ca să-şi poată desface prima nucă, proces pe care un cimpanzeu cu experienţă îl face în câteva secunde.
Alte triburi de cimpanzei de aceeaşi specie nu au descoperit această erudiţie culturală. Coaja acestor nuci este prea tare ca ei să o poată sfărâma cu dinţii, de aceea aceste triburi nu folosesc aceste nuci ca produs alimentar, deşi dispun din plin atât de nuci cât şi de pietre. După cum diferite triburi de cimpanzei interacţionează, cunoştinţele despre utilizare a diferitelor tipuri de instrumente, cum ar fi acesta, se transmite de la un trib la altul.
Îmi pare destul de interesant să compar cum noi practici sunt răspândite în societatea umană şi în cea a altor primate. De exemplu, a fost un caz când o femelă maimuţă tânără a descoperit cum să cureţe fructele de nisip prin spălarea lor în râu. Primele maimuţe din comunitate care i-au copiat procedura au fost mama ei şi ceilalţi copii. Mai târziu, celelalte femei adulte de asemenea au început să-şi spele fructele. Ultimul grup din societate, care a adoptat noua practică, au fost masculii adulţi, şi nu pot să nu mă întreb dacă nu este aici vreo asemănare cu societatea umană.