Eu consider că conştiinţa noastră este în strânsă legătură cu activitatea creierului şi sistemului nervos. Prin termenul «conştiinţă», eu mă refer la capacitatea de a simţi senzaţii precum durerea, suferinţa, şi dorinţa de a trăi. Odată ce o persoană are „moarte cerebrală”, ea nu mai este în stare să exprime astfel de sentimente. Din această cauză , odată ce plantele nu posedă ceva asemănător cu un sistem nervos, eu consider că este extrem de puţin probabil ca plantele să simtă durere sau suferinţă.
Mai mult decît atît, plantele nu manifestă vreun comportament ce ar fi indicat prezenţa conştiinţei, la fel nici capacitatea de a simţi durerea nu ar fi pentru plante un avantaj evolutiv de supravieţuire. Supravieţuirea unui animal depinde de reacţia lui în situaţiile care pot cauza durere şi suferinţă. În acelaşi timp , plantele nu pot să fugă de la un prădător, la fel nici nu pot să-şi schimbe poziţia pentru a evita un incendiu de pădure. Din această cauză , este puţin probabil că plantele şi-ar fi dezvoltat abilitatea de a simţi durerea în timp ce ea nu conferă nici un avantaj de supravieţuire.
În continuare consultă întrebările :
* Ce ai face dacă noi teoretic am fi descoperit că plantele de fapt simt durere ?
* Nu îşi mişcă oare plantele frunzele pentru a urma soarele ?
* Există undeva careva religii care consideră ca plantele posedă suflet ?
* Dar cum rămîne cu faptul dacă noi am omorît animale fără să le provocăm vreo durere ?
* Cum poţi şti dacă alte animale simt durerea ?
* Ce e cu insectele ?
* Unde în regatul animalelor apare conştiinţa ?
* Este admisibil să omorî animale care nu posedă conştiinţă?