Cum rămâne cu uciderea plantelor?

Este firesc să mâncam plante din acelaşi motiv din care este firesc să nimicim bacteriile. De fiecare dată când mă spăl pe dinţi, eu distrug mii de bacterii şi până acum nu văd nimic greşit în asta.

Caracteristica dinstinctivă dintre animale şi bacterii constă în aceea că animalele sunt fiinţe cu conştiinţă cababile să simtă durerea şi suferinţa. Animalele pot să manifeste aşa sentimente ca fericire, bucurie şi tristeţe. Ele pot să simtă dorinţa de a trăi. Bacteriile , din alt punct de vedere , la fel ca plantele, şi la fel ca pietrele , nu posedă ceva asemănător cu un sistem nervos, şi nici nu manifestă vreun comportament care să indice că ele posedă conştiinţă. Bacteriile nu sunt în stare să simtă durere sau suferinţă.

Bacteriile nu pot să exprime pofta de viaţă. Bacteriile, la fel ca şi plantelel, şi la fel ca pietrele, nu sînt în stare să simtă ceva în general.

Cînd tu loveşti o piatră, tu nu-ţi faci griji dacă provoci suferinţă pietrei, sau te împotriveşti dorinţei pietrei de a trăi , pentru că pietrele sunt incapabile da asemenea simţăminte.  Anume din această cauză nu este immoral să loveşti o piatră, şi anume din această cauză este firesc să consumăm plante.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

* Ce ai face dacă noi teoretic am fi descoperit că plantele de fapt simt durere ?

* Nu îşi mişcă oare plantele frunzele pentru a urma soarele ?

* Există undeva careva religii care consideră ca plantele posedă suflet ?

* Dar cum rămîne cu faptul dacă noi am omorît animale fără să le provocăm vreo durere ?

* Cum poţi şti dacă alte animale simt durerea ?

* Unde în regatul animalelor apare conştiinţa ?

* Este admisibil să omorî animale care nu posedă conştiinţă?