Vegetarienismul este un pas spre o societate perfecta si cei ce se gindesc la el ca la un avantaj, pot fi considerati intr-un rind cu astfel de oameni ca: Pitagora, Socrate, Platon, Leonardo da Vinci, John Milton, Sir Isaac Newton, Volter, Benjamin Franklin, Jean-Jacques Rousseau, Lev Tolstoi, Albert Einstein, Lamartine, George Bernard Shaw Buddha, Empedocle, Epicur, Ovidiu, Seneca, Bacon, Adam Smith, Shiller, Repin, Struve, Paul MccArtney si multi multi altii.
Renumitul matemacian al antichitatii Pitagora spunea: „Fratii mei, nu va spurcati corupl sau cu mincare pacatoasa. Avem griu, avem mere sub greutatea carora se indoaie crengile pomilor si struguri care se intind in vie. Sunt verzaturi aromate, fructe pe care le putem pregati la foc, nu avem lipsa de lapte, miere не отказано нам в молоке и меде, cimbru mirositor. Pamintul ne face daruri din bogatiile sale, propunindu-ne mincarea lui curata, si ne invita la un ospat, care nu este innegrit de scurgere de singe; numai animalele isi potolesc foame cu carne, si chiar nici asta nu o fac toate, caci doar caii, vacile si oile cu iarba se hranesc”.
In tratatul, Despre mincarea carnii, istoricul roman Plutarh scria: „Oare are sens de intrebat de ce Pitagora a renuntat la carne? Pe mine personal mai mult ma intereseaza in ce stare a sufletului se afla omul cind pentru prima data s-a atins de carnea insingerata si dupa ce a gustat din mortaciune, ce la facut ca sa umple mesele sale cu carne in descompunere si sa numeasca mincare ceea ce chiar nudemult mugea, ragea, se misca si respira. De ce oare noi nu mincam lei si lupi care prezinta pericol vietii noastre, dar in loca de aceasta omorim vietatile inofensive si ascultatoare, care nu ne pot face vre-un rau deoarece nu au gheare si colti. De dragul unei bucati de carne noi le lipsim de soare, lumina si viata, la care ele au acelasi drept ca si noi”.
Apoi Plutarh arunca o provocare mincatorilor de carne: „Daca voi sunteti asa increzuti ca animalele va sunt destinate pentru mincare, atunci mai intii omoriti singuri voi acea vietate a carei carne vreti sa o mincati. Dar sa o omoriti cu minele si dintii sai, si nu cu cutit, maciuca sau topor”.
Poetul englez Shelli deasemenea era un vegetarian convins. In eseul sau „In apararea mincarii naturale” el scria: „Sa demonstreze mincatorul de carne convingerea sa prin fapte. Lasa ca el, urmind sfatul lui Plutarh sa rupa in bucati un miel viu, dar numai folosind dintii sai si minincindu-i maruntaiele, sa-si potoleasca foamea cu singele care se revarsa si atunci, numai atunci el va fi de urmat”.
George Bernard Shaw invinuia oamenii de fatarnicie: „Cind omul vrea sa omoare tigrul, asta se numeste sport, dar cind tigrul vrea sa omoare omul, asta se numeste cruzime”
Lev Tolstoi scria, ca omorind animalele pentru mincare, „omul distruge in sine toate simturile sufletesti inalte – compasiunea si indurarea fata de alte creaturi vii, similare lui si, trecind peste sine, isi impietreste inima”. El deasemenea preintimpina: „Cum poti sa doresti ca pe pamint sa fie pace si prosperitate, daca corpurile noastre sunt niste morminte, in care sunt ingropate animale moarte?”.
Pierzind stima fata de vietile animalelor, oamenii inceta sa pretuiasca si vietile oamenilor. 2 600 de ani in urma, Pitagora spunea: „Cei, ce omoara animalele pentru a le minca mai apoi carnea, ar putea sa omoare semeni lui, fara a sa pune pe ginduri”.
Noi ne infricosam de armele, bombele, rachetele inamicilor, insa inchidem linistit ochii fata de durerea mortala si groaza pe care o sufera in fiecare zi de dragul mincarii noastre, 1.5 miliarde de vaci, oi, porci si 22.5 milliarde de pasari. Cantitatea de peste, care se pescuieste in fiecare an, se numara la trilioane, nemavorbind de zeci de milioane de animale torturate in „lagare de concentrare si tortura”, laboratoare stiintifice si de medicina, si despre animalele pe care la omoara pentru blana, piele si pur si simplu pentru distractie la vinatoare.
Cine poate sa nege faptul ca astfel de salbatacimi impietresc inimile noastre?
Leonardo da Vinci scria: „Intr-adevar, omul este regele animalelor, caci prin cruzimea sa, el le depaseste cu mult. Noi traim pe viata altora. Corpurile noastre sunt niste cimitire umblatoare!” Si mai departe: „Va veni timpul, cind omul va privi la un ucigas al animalelor la fel cum el priveste acum un ucigas de om”
Mahatma Ghandi considera ca principiile etice sunt niste argumente mult mai bazate pentru a deveni vegetarian, decit grija de sanatatea sa. „Eu sunt increzut, scria el, daca noi tindem catre desavirsirea spirituala, atunci noi trebuie sa oprim omorirea fratilor nostri mai mici de dragul potolirii necesitatilor noastre fizice”. Deasemenea lui ii apartine maxima: „Despre maretia unei tari si principiile ei morale se poate judeca dupa faptul cum in ea se comporta fata de animale”