Categorie: Etica Vegană de Eugene Khutoryansky

Nimeni nu poate şti cu siguranţă. Oricum o activitate nu devine justificată moral numai pentru că a avut loc o perioadă îndelungată de timp. Sclavia, genocidul, violul şi tortura, toate sunt activităţi care s-au practicat încă din preistorie.

Cu atât mai mult, este interesant de menţionat că deşi oamenii au consumat carne de-a lungul istoriei, aceasta constituia un procent relativ mic din raţia noastră alimentară până în secolul XX.

O dietă vegetariană este mai apropiată de ceea ce au mâncat oamenii de-a lungul celei mai mari părţi a istoriei decât o dietă tipică modernă.

 

Da,este. Dacă luăm ca exemplu Statele Unite, pregătirea curcanului este o parte tradiţională a celebrării sărbătorii de Ziua Recunostintei (Thanksgiving), iar mulţi dintre eroii culturali americani au fost vânători. Alte culturi au exemple asemănătoare.

Cu toate că, nu de toată moştenirea culturală pe care o avem ne putem mândri. Să mai luăm odată exemplul Statelor Unite, George Washington şi mulţi dintre părinţii fondatori au avut sclavi. Comerţul cu sclavi, maltratarea aborigenilor indieni, lagărele de concentrare a japonezilor din America din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial şi McCarthyismul din timpul Războiului Rece, toate acestea sunt componente ale moştenirii culturale americane.

În opinia mea, un punct forte din cultura americană este că noi recunoaştem prompt greşelile pe care le-am făcut în trecut. În şcolile noastre, noi îi învăţăm pe copii noştri despre cele mai întunecate perioade din istoria noastră, fără ezitări şi fără a le găsi îndreptăţire.

Când generaţiile următoare vor evoca perioada în care trăim noi, faptul că noi odată mâncam carne va fi pur şi simplu unul dintre aspectele moştenirii culturale cu care nu ne putem mândri. Iar în special, felul în care Statele Unite creşte în prezent animalele pentru alimentaţie nu va fi privit ca unul dintre capitolele întunecate din istoria americană, ci din istoria întregii lumi.

Este corect. Totuşi adevărul nu este democratic. Pământul nu devine plat numai pentru că majoritatea oamenilor consideră astfel.

Cu 50 de ani în urmă, diferenţierea rasială era considerată normală de majoritatea oamenilor din Statele Unite. Cu două sute de ani în urmă, sclavia era acceptabilă pentru marea majoritate a oamenilor din lume. Cu două mii de ani în urmă, în Europa era considerat normal să hrăneşti leii cu oameni inocenţi numai pentru a distra publicul. Dacă ne întoarcem şi mai departe în istorie, în unele părţi ale lumii era ceva obişnuit ca servitorii să fie îngropaţi de vii, împreună cu stăpânul lor decedat recent.

În fiecare caz, moralitatea a progresat pentru că un număr mic de oameni s-au gândit la normele etice din societatea lor şi au concluzionat că ele trebuiesc îmbunătăţite. În prezent încă nu este timpul să putem spune că am rezolvat toate problemele etice, după cum nu era nici în fiecare dintre perioadele istorice menţionate.

Este adevărat. Totuşi, există o diferenţă între legile juridice şi legile morale. Cu două sute de ani în urmă, sclavia era legală. Faptul că ceva este legal nu înseamnă că este şi moral.

Mulţi oameni care acum sunt vegetarieni credeau acelaşi lucru odată. Cu toate acestea, ei au înţeles că o acţiune nu devine justificată moral numai pentru că aduce plăcere şi treptat au devenit vegetarieni. Ei au hotărât că dificultatea unei treceri gradate la o nouă dietă este minimă în comparaţie cu suferinţele animalelor pe care ei puteau s-o reducă astfel.

Pentru oamenii care vor să devină vegetarieni fără a renunţa la gustul cărnii, există astfel de produse ca hamburgeri vegetarieni, crenvuşte vegetariene şi bacon vegetarian. Aceste producte arată şi (în dependenţă de marca de fabrică) au gust de carne, dar sunt fabricate în exclusivitate din soia şi din alte ingrediente pa bază de plante.

Indiferent de ce credem despre aspectele mai discutabile ale drepturilor animalelor, cum sunt experimentele medicale, există un acord general în societatea noastră că este condamnabil din punct de vedere etic să setezi o pisică pe foc pentru distracţie. Totuşi, odată ce noi nu avem nevoie de carne pentru a supravieţui, când alegem să consumăm carne, în acelaşi timp alegem să provocăm suferinţă şi moartea altora numai pentru plăcerea de a gusta carne. Luând în consideraţie ce se întâmplă în fermele de animale şi în abatoare, a aprinde o pisică este de fapt, prin comparaţie, relativ uman. În ambele cazuri, tot ce primim în schimb sunt doar câteva clipe de plăcere neînsemnată.

 

Alte întrebări:

*Cum sunt crescute în prezent animalele pentru alimentaţie?

*Cum sunt omorâte în prezent animalele din abatoare?

*Cum e dacă oamenii tratează şi nimicesc animalele «cu blândeţe » ?

*Nu sunt animalele deja moarte când procurăm carne de la băcănie?

*Este incorect ca vegetarienii să se creadă mai buni decât ceilalţi şi să încerce să schimbe oamenii?

*Cum rămâne cu animalele care se omoară şi se mănâncă una pe alta?

*Nu spune Biblia că oamenii au stăpânire asupra animalelor?

*Ce putem spune despre omorârea plantelor?

Această situaţie există pentru popoarele care efectiv nu au contact cu lumea industrializată şi care trăiesc într-o zonă geografică unde vegetaţia locală nu le permite o dietă vegetariană.

Eu cred că cauza din care nu-i greşit pentru aşa animale ca leii să mănânce carne sunt două condiţii care sunt satisfăcute simultan. Aceste condiţii sunt că leii de la natură au nevoie de carne pentru supravieţuire, şi că echilibrul ecologic din areal depinde de vânatul leilor.

Dacă aceste două condiţii sunt la fel de comune pentru oameni, cum sunt in câteva popoare neindustrializate, atunci eu cred că aceşti oameni sunt etic justificaţi în vânătoare ca şi leii. Deci eu cred că consumul cărnii este etic permis în câteva situaţii ipotetice.

Eu de asemenea cred că canibalismul este permis etic in câteva situaţii ipotetice. De exemplu, să presupunem că un grup de oameni au naufragiat pe o insulă pustie, ei vor muri înainte ca să fie salvaţi dacă nu se vor mânca unul pe altul. În acest scenariu ipotetic, eu cred că canibalismul este etic permis.

Oricum, faptul că consumul cărnii este etic permis în câteva scenarii ipotetice n-ar trebui să fie un scuză pentru noi, atunci când condiţiile din aceste scenarii în mod evident nu se aplică nouă.

Deşi următorul fapt este evident, mă simt obligat să accentuez că răspunsul meu la această întrebare este opinia mea personală (ca şi alte răspunsuri la multe alte întrebări) şi ea nu neapărat reprezintă opinia altor apărători ai drepturilor animalelor.

Numărul animalelor de fermă este atât de mare numai pentru că oamenii le înmulţesc pentru a le omorî, de cele mai dese ori prin intermediul însămânţării artificiale. Cu cât mai mulţi oameni vor deveni vegetarieni, cu atât mai puţine ferme îşi vor majora artificial numărul de animale, astfel numărul lor se va reduce.

Eventual, dacă toţi ar deveni vegetarieni, atunci numărul de ferme animaliere existente va fi numai o fracţiune minusculă a numărului lor din prezent.

Da, dacă toţi ar deveni vegetarieni, atunci mulţi oameni care depind de creşterea animalelor vor fi nevoiţi să-şi găsească un alt mod de a-şi câştiga existenţa.

Cu mai multe secole în urmă, meseria şi bunăstarea economică a multor oameni depindea de continuarea comerţului cu sclavi. Cu toate acestea, moralitatea situaţiei a impus ca comercializarea sclavilor să fie abolită, chiar dacă aceasta a însemnat că unii oameni vor trebui să-şi găsească altă cale de existenţă.

Nu este nimic nou sau neobişnuit în procesul de dispariţie a unei întregi industrii. De exemplu, oamenii care lucrau în industria de transport cu ajutorul cailor au fost nevoiţi să-şi găsească alte posturi de muncă după ce au fost inventate maşinile.

Da, animalele sunt deja moarte când procurăm carnea de la băcănie. Totuşi, aşa se întâmplă pentru că noi, de fapt, angajăm pe cineva să le omoare în locul nostru.

Numărul de animale care sunt crescute şi sacrificate depinde direct de cererea consumatorului de carne. De fiecare dată când ne abţinem de la cumpărarea cărnii din băcănie, reducem cererea consumatorului şi asigurăm ca un număr mai mic de animale să fie crescute şi supuse suferinţelor.

Deci, deşi animalele pe care noi le mâncăm sunt deja moarte când le cumpărăm de la băcănie, acţionând astfel, mărim în mod direct numărul de animale care vor fi nevoite să sufere şi să moară în viitor.