Ce dacă leacul pentru cancer ar putea fi produs printr-un experiment doar pe un singur animal?

În aceste presupuse condiţii, mulţi susţinători ai drepturilor animalelor ar fi acceptat experimentul. Desigur, aceste condiţii sunt complet ireale, şi aceasta niciodată nu se va întâlni în viaţa reală. Cu toate acestea, cred că discutarea a astfel de scenarii ipotetice arunca o privire considerabilă în problemele implicate.

Haideţi să considerăm un nou scenariu ipotetic care este foarte diferit. Din nou, presupuneţi că medicamentul pentru cancer ar putea fi produs în urma unui presupus experiment doar pe un singur subiect destinat efectuării testelor. Dar, în acest nou scenariu, presupunem că subiectul pentru experimentare trebuie să fie o fiinţă umană.

Noi putem încerca să scăpăm de această dilemă oferindu-ne voluntari. Oricum, haideţi să presupunem că subiectul destinat testării trebuie să satisfacă anumite criterii fizice, pe care nici noi şi nici oricare alţi voluntari nu le satisfac. Din această cauză, dacă suntem pentru efectuarea acestui singur experiment şi să vindecăm cancerul, noi trebuie să selectăm o fiinţă umană nevinovată împotriva voinţei sale.

La fel haideţi să presupunem că noi am găsit un potenţial subiect pentru teste fără prieteni sau rude. Mai mult decât atât, imaginaţi-vă că el este serios retardat mental, şi că potenţiala sa inteligenţă nu este mai mare decât cea a unui tipic şobolan de laborator. Considerăm noi că efectuarea experimentului dat este etic acceptabilă ?

Unii oameni vor spune că niciodată nu este admisibil de curmat viaţa unui om nevinovat sub orice condiţii, şi vor considera întreaga sugestie respingătoare. Alţii ar atrage atenţia că noi nimicim oameni nevinovaţi când bombardăm statele adversare pe timp de război, şi o facem din motive mult mai puţin nobile decât descoperirea tratamentului cancerului.

Mulţi alţii ar răspunde că în timp ce ei nu sunt pacifişti, există distincţii morale importante între omorârea oamenilor pe timp de război şi efectuarea unui experiment pe o fiinţă umană împotriva voinţei sale. Alţii ar răspunde că în cele din urmă noi am trebui să apreciem efectuarea experimentului în dependenţă de cât de multă suferinţă va fi nevoită să îndure persoana dată înainte să moară.

Indiferent de cum am răspunde, noi am trebui să fim consistenţi logic în aplicarea principiilor noastre etice. Aceasta este, răspunsul nostru nu ar trebui să se schimbe în dependenţă de faptul dacă potenţialul subiect pentru testare este de aceiaşi rasă sau etnie de care suntem noi. Nici chiar nu ar trebui să se bazeze pe genul sau naţionalitatea potenţialului subiect.

Chiar dacă aceasta este o opinie care nu este împărtăşită de toţi susţinătorii drepturilor animalelor, eu consider că răspunsul nostru la fel ar trebui să nu se schimbe dacă este sau nu potenţialul subiect de aceiaşi specie ca noi. Eu consider că delimitarea după specie nu este mai puţin arbitrară decât delimitarea după rasă, etnie şi naţionalitate.

Nu toţi susţinătorii drepturilor animalelor sunt de acord cu mine, dar eu cred că singura cale pe care noi putem fi consistenţi logic în acceptarea unui experiment pe un animal este dacă noi de asemenea vom accepta efectuarea exact aceluiaşi experiment pe un reprezentat al speciei noastre.

 

În continuare consultă întrebările:

* Cum pot unii dintre activiştii pentru drepturile animalelor să considere alte animale egalii noştri ?

* Nu ar trebui ca datoria faţă de propria noastră specie să apară prima ?

* Se abţin susţinătorii drepturior animalelor de la utilizarea drogurilor care salvează viaţa , care au fost elaborate în urma experimentării pe animale?

* Nu sunt animalele de asemeni nimicite în timpul recoltării gramineelor şi contrucţiei drumurilor ?

* Prin ce se diferenţiază efectuarea experimentelor pe animale de alte situaţii cînd oamenii omoară animalele pentru supravieţuire?