Categorie: Etica Vegană de Eugene Khutoryansky

Un exemplu este studiile in vitro, în cazul în care sunt efectuate experimente pe culturi de celule şi ţesuturi, în loc de animale. Un alt exemplu este simularea pe computer care prezice toxicitatea de produse chimice pe baza structurii lor moleculare. Alte exemple includ studii epidemiologice şi de cercetare clinică.

Chiar şi cercetători care susţin cu tărie utilizarea în continuare a testării pe animale, în general, sunt de acord că numărul de teste pe animale poate fi redus semnificativ în cazul în care metodele alternative ar fi fost folosite pe scară mai largă.

 

În continuare consultă întrebările :

* Se abţin susţinătorii drepturior animalelor de la utilizarea drogurilor care salvează viaţa , care au fost elaborate în urma experimentării pe animale?

* Există legi care reglează folosirea animalelor în laboratoare?

* Prin ce se diferenţiază efectuarea experimentelor pe animale de alte situaţii cînd oamenii omoară animalele pentru supravieţuire?

* Ce ar fi dacă remediul de tratament al cancerului ar putea fi produs de un presupus experiment doar pe un singur animal ?

* Nu sunt animalele de asemeni nimicite în timpul recoltării gramineelor şi contrucţiei drumurilor ?

* Ce ar fi fost dacă tu erai într-o clădire arzîndă şi puteai să-ţi salvezi doar copilul sau doar cîinele ?

Este adevărat că majoritatea oamenilor şi-ar fi salvat copilul dintr-o clădire în flăcări înainte ca ei să salveze un câine. Majoritatea oamenilor de asemenea şi-ar fi salvat propriul copil mai înainte ca să salveze copilul unui străin. Aceste acţiuni nu sunt neapărat imorale. Oricum, aceasta nu înseamnă că se admite efectuarea unor experienţe pe copiii altor oameni pentru ca să găseşti un mijloc de tratament pentru copilul tău.

Lucrul cel mai important de reţinut este că în multe cazuri, există metode alternative de efectuare a cercetărilor medicale fără a testa pe animale, şi mai ales că animalele folosite în aceste experimente deseori suferă o soartă mult mai straşnică decît moartea. De exemplu, o practică obişnuită a celor care folosesc cîinii în cercetările lor este de a lichida coardele vocale ale cîinilor pentru ca cercetătorii să nu fie deranjaţi de schelălăitul acestora.

Oricum, fără a ţine cont de ce noi credem despre cele mai controversate aspecte ale drepturilor animalelor, aşa ca experimentele medicale pe animale, noi ar fi trebuit să ţinem minte că vegetarianismul nu este un caz de alegere între a-ţi salva copilul sau cîinele tău.

 

În continuare consultă întrebările:

* Care sunt alternativele efectuării testelor pe animale ?

* Se abţin susţinătorii drepturior animalelor de la utilizarea drogurilor care salvează viaţa , care au fost elaborate în urma experimentării pe animale?

* Există legi care reglează folosirea animalelor în laboratoare?

* Ce ar fi dacă remediul de tratament al cancerului ar putea fi produs de un presupus experiment doar pe un singur animal ?

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

* Nu sunt animalele de asemeni nimicite în timpul recoltării gramineelor şi contrucţiei drumurilor ?

* Prin ce se diferenţiază efectuarea experimentelor pe animale de alte situaţii cînd oamenii omoară animalele pentru supravieţuire?

Da. Aceasta este în particular adevărat pentru anumite religii care afirmă că după ce murim, noi suntem reîncarnaţi ca plante sau ca animale. Multe din aceste religii consideră că sufletul unei plante îşi petrece întreaga viaţă într-o situaţie similară cu cea când noi suntem cuprinşi de un somn adânc. Când suntem într-un somn adânc , noi nu suntem conştienţi de mediul nostru, nici chiar nu visăm. Din acestă cauză, mulţi oameni care cred că plantele posedă suflet nu se confruntă cu vreo problemă acceptând că plantele sunt incapabile să simtă durerea sau dorinţa de a trăi.

 

În continuare consultă întrebările :

* Ce se întîmlă cu nimicirea plantelor ?

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

* Ce ai face dacă noi teoretic am fi descoperit că plantele de fapt simt durere ?

* Nu îşi mişcă oare plantele frunzele pentru a urma soarele ?

Da. Aceasta indică că plantele au abilitatea de a reacţiona la un stimul de afară. Oricum, un simplu răspuns la un stimul de afară nu indică în sine capacitatea de a simţi durerea. Ca exemplu, o sonerie electrică de la uşă poate la fel să răspundă la un stimul extern. Ea detectează presiunea degetului omului, şi răspunde sunînd. Oricum, faptul că soneria poate detecta în acest mod prezenţa degetului tău nu înseamnă că soneria este conştientă. Similar, abilitatea plantelor de a-şi mişca frunzele pentru a urma soarele nu indică în sine prezenţa conştiinţei.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

* Ce ai face dacă noi teoretic am fi descoperit că plantele de fapt simt durere

* Există undeva careva religii care consideră ca plantele posedă suflet ?

* Dar cum rămîne cu faptul dacă noi am omorît animale fără să le provocăm vreo durere ?

* Cum ştii tu că alte animalele pot simţi durerea ?

* Ce e cu insectele ? * Unde în regatul animalelor apare conştiinţa ?

* Este admisibil să omorî animale care nu posedă conştiinţă ?

Dacă se dovedeşte că o anumită specie de animale, cum ar fi steaua de mare, nu au conştiinţă, atunci dintr-o perspectivă etică eu cred că acest lucru ar însemna că acestea cad în aceeaşi categorie ca plantele.

În unele cazuri, noi putem dori să ne abţinem de la omorîrea unor asemenea animale din motive ecologice şi legate de mediu, la fel cum putem dori să ne abţinem de la distrugerea anumitor plante exact din aceleaşi considerente.

Cu toate acestea, eu nu văd nimic greşit în principiu, cu uciderea unui animal pentru produsele alimentare în cazul în care animalul nu are conştiinţă mai multă decât o plantă sau un om în moarte cerebrală.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

* Ce ai face dacă noi teoretic am fi descoperit că plantele de fapt simt durere ?

* Nu îşi mişcă oare plantele frunzele pentru a urma soarele ?

* Există undeva careva religii care consideră ca plantele posedă suflet ?

* Cum ştii tu că alte animalele pot simţi durerea ?

* Unde în regatul animalelor apare conştiinţa ?

Nimeni nu este în stare să răspundă la această întrebare cu vreo anumită doză de certitudine. Oricum, animalele pe care oamenii le omoară pentru hrană şi îmbrăcăminte fără îndoială sunt conştiente. În consecinţă, faptul că noi nu cunoaştem precis locaţia delimitării nu ar trebui să fie o scuză pentru ca noi să continuăm să măcilărim animalele pentru hrană.

În acelaşi timp, este interesant să speculăm despre locaţia unde în regatul animalelor apare conştiinţa. Este important de menţionat că prin termenul „conştiinţă”, eu pur şi simplu mă refer la capacitatea de a simţi senzaţii precum durerea sau foamea. Conştiinţa nu trebuie neapărat atribuită raţiunii.

Un om profund retardat mental este la fel de conştient ca oricare alt cineva. Faptul că acest om nu are capacitatea de a înţelege diverse calcule nu înseamnă că el simte durerea sau suferinţa mai puţin decît o facem noi. În acelaşi timp , un calculator programabil ar putea fi extrem de eficient la diferite calcule, însă să nu posede conştiinţă deloc.

Părerea mea personală, chiar dacă nu pot să o argumentez, este că limita conştiinţei se află undeva în lumea insectelor. Eu consider că în cele din urmă unele tipuri de insecte posedă capacitatea de a simţi durerea, şi deci eu includ insectele în filozofia mea despre drepturile animalelor.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum ştii tu că alte animalele pot simţi durerea ?

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

* Este admisibil să omorîm animale care nu posedă conştiinţă?

* Se comportă insectele doar la un nivel instinctual ?

* Ce vei face atunci cînd o colonie de insecte îţi va invada locuinţa?

* Doar oamenii sunt cunoscători de sine ?

Noi ştim că alte animale simt durerea în acelaşi mod în care ştim că alte fiinţe umane o fac. Noi nu avem nevoie de cuvinte pentru a înţelege suferinţa unei victime a foametei limba căreia nu o înţelegem. Prin reacţiile lor fizice , noi încercăm să deducem suferinţa altor fiinţe umane , chiar dacă noi nu putem niciodată să ne convingem cu certitudine absolută de aceasta.

Noi ştim cum noi înşine reacţionăm la situaţiile care ne provoacă durere. Cînd alte animale, sau alţi oameni, se află în aceleaşi condiţii, ei manifestă aceleaşi reacţii fizice, la fel cum facem noi. Indiferent de ceea ce am putea crede despre superioritatea presupusă a oamenilor asupra animalelor în toate celelalte domenii, atunci când vine vorba de capacitatea de a simţi durerea şi suferinţa, alte animale vor fi pentru totdeauna egalii noştri.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

* Ce e cu insectele ?

* Unde în regatul animalelor apare conştiinţa ?

* Doar oamenii sunt cunoscători de sine ?

* Doar oamenii înţeleg conceptul de moarte ?

* Numai oamenii au capacitatea de a utiliza limbajul şi a înţelege concepte abstracte ?

* Nu ar trebui ca noi să ne concentrăm asupra rezolvării problemelor oamenilor înainte de a ne face griji în privinţa animalelor ?

Chiar şi aşa animale ca şobolanii pot să transmită informaţie de ordin cultural de la o generaţie la alta. Cunoaştem aceasta nu pentru că ne-am străduit să studiem inteligenţa guzganilor, dar deoarece ei de mult timp îi întreceau în şmecherii pe oamenii care încercau să-i otrăvească şi să-i omoare.

Acest fapt a fost demonstrat de următorul experiment care a fost destinat să studieze cum să otrăvim şobolanii mai eficient. O colonie de guzgani ţinuţi sub control erau hrăniţi cu două feluri de mâncare. Să le numim mâncarea X şi mâncarea Y. Iniţial, guzganii mâncau ambele feluri de mâncare în cantităţi egale. Într-o zi, mâncarea X a fost otrăvită cu clorură de litiu. Deşi nici o mâncare nu a mai fost otrăvită vreodată după acea singură zi, nici un guzgan din colonie nu a mâncat din mâncarea X. Deosebit de interesant este că nici un guzgan din colonie nu a mai consumat mâncare X chiar cu multe generaţii mai târziu.

Această colonie de şobolani aveau de fapt un tabu cultural care era transmis din generaţie în generaţie. Aceste interdicţii au făcut această colonie deosebită de alte colonii de guzgani de aceeaşi specie. Ca şi în cazurile cu tabuurile umane, acesta a persistat mult timp după ce motivul de interdicţie nu mai exista. Dar încă mai avea rost ca această interdicţie să fie păstrată. Până la urmă, aţi fi vrut să fiţi primul guzgan care ar încerca mâncarea X din nou ca să vedeţi dacă este otrăvită, după ce nimeni nu a mai gustat-o de multe generaţii?

Există şi evidenţe considerabile despre tradiţii de tip cultural cu mult mai complexe la animale, în special în privinţa utilizării instrumentelor printre primate. Totuşi, eu am vrut să folosesc şobolanii în exemplul meu, ca să accentuez că nu numai primatele îşi transmiteau tradiţiile culturale viitoarelor generaţii.

Alte animale se recunosc atât pe sine, cât şi pe alţii, ca individualităţi. Animalele memorează clar atât poziţia lor, cât şi a tuturor celorlalţi, în ierarhia socială. Animalele utilizează limbajul pentru a exprima concepte abstracte. Ele ţin minte care indivizi din comunitatea lor le sunt prieteni. Animalele transmit informaţie cu conţinut cultural de la o generaţie la alta. Şi animalele îşi plâng morţii.

Cu toate acestea, dovada care în final îi convinge pe majoritatea scepticilor este experimentul cu oglinda. Acest test include plasarea unei oglinzi în faţa unui animal şi verificarea dacă animalul înţelege că se uită la o reflecţia a sa. Diferite animale, ca delfini, cimpanzei şi unele păsări au trecut experimentul cu oglinda. Ei trec prin eforturi deosebite pentru a manevra în fata oglinzii, astfel încât să examineze cu atenţie acele părţi ale corpului pe care în mod normal, ei nu le pot vedea.

Trebuie să fie menţionat că susţinerea testului cu oglinda ar indica prezenţa conştiinţei de sine, totuşi eşuarea lui nu indică lipsa conştiinţei de sine. De exemplu, au fost numeroase cazuri când am trecut prin faţa unei oglinzi de mărimea peretelui, nu mi-am recunoscut propria reflexie pentru primele 1-2 minute. Iniţial mi se părea doar că era o coincidenţă interesantă că altcineva purta aceleaşi haine ca şi mine. Totuşi, aceasta nu arată că mie îmi lipsea conştiinţa de sine pentru acele câteva minute. Este posibil ca animalele să aibă o lipsă de perspicacitate pentru a trece vreodată acest test şi în acelaşi timp să fie total conştiente de sine.

Există totuşi unii oameni care se simt inconfortabil acceptând conştiinţa de sine în alte animale. Aceasta n-ar fi trebuit să fie surprinzător luând în consideraţie contextul istoric. De-a lungul erei lui Descartes (filosoful care a fost cunoscut pentru declaraţia că animalele nu simt durerea), atât el cât şi mulţi dintre contemporanii săi credeau că negrii africani nu aveau conştiinţă de sine, sau chiar abilitatea de a simţi durerea sau suferinţă.

Argumentarea lui Descartes era că numai fiinţele cu suflet pot să posede conştiinţă sau să simtă durere. Ulterior el a adus argumente că testul de bază de determinare a posedării sufletului se bazează pe capacitatea de gândire raţională. De asemenea, el a menţionat că testarea prezenţei capacităţii de gândire raţională depinde de cunoaşterea de către individ a unei limbi scrise. Părerea pe larg răspândită din acel timp era că oamenii de culoare nu au capacitatea mentală de a învăţa a scrie sau a citi (deşi unii negri africani scriau în arabă cu secole mai devreme, acest fapt nu era cunoscut ). De aceea, Descartes şi mulţi contemporani ai lui au concluzionat că oamenii de culoare nu aveau suflet, nu erau descendenţi a lui Adam şi Eva şi nu aveau capacitatea de a simţi durerea, dragostea sau dorinţa de a trăi.

Este dificil pentru noi astăzi să ne imaginăm că oamenii inteligenţi din trecut puteau să susţină aşa păreri, deşi cândva acestea erau viziunile dominante pentru oamenii de o educaţie înaltă. Generaţiile următoare pot reacţiona într-un fel asemănător când vor învăţa despre modul în care societatea noastră judecă abilităţile mentale ale animalelor.

 

Alte întrebări:

Ce dovezi există că alte animale pot lua decizii morale?

Nu numai oamenii au capacitatea de a folosi limba şi de a înţelege concepte abstracte?

Nu numai oamenii au capacitatea de a transmite informaţii culturale de la o generaţie la alta?

Nu doar oamenii înţeleg conceptul de moarte?

Nu numai oamenii au capacitatea de a introduce contracte sociale?

Nu numai oamenii au capacitatea de a utiliza instrumentele?

Cum ştiţi că alte animale pot simti durerea?

Unde în regnul animal începe constiinta?

Chiar şi insectele posedă un limbaj, odată ce comunică una cu alta utilizând substanţe chimice şi limbajul corpului. Toate animalele au o limbă de comunicare, chiar dacă ele nu vorbesc cu voce umană.

Oricum, chiar şi abilitatea de a vorbi cu voce umană nu ne este caracteristică numai nouă. Există un papagal gri, african, pe nume Alex, care a învăţat vorba omenească şi poate să răspundă corect, fără pauze, la întrebări pe care nu le-a mai auzit anterior, despre obiecte pe care nu le-a văzut niciodată. Astfel acest papagal demonstrează că el nu memorează pur şi simplu răspunsurile, dar se implică într-o analiză logică şi demonstrează înţelegerea unor astfel de concepte abstracte cum sunt forma şi numărul. ( Un video despre papagal )

Limbajul unor specii este cu mult mai complicat decât am presupus anterior. De exemplu, câinii de prerie produc sunete diferite, între ei, care par identice pentru urechea umană. Numai după ce aceste sunete au fost înscrise şi analizate cu un spectrograf de sunete, am aflat că vocabularul câinilor de prerie este cu mult mai bogat decât ne-am imaginat vreodată. De exemplu, deşi sunetele se aud identic pentru urechea umană, câinii de prerie se pot preîntâmpina unii pe alţii de apropierea unui bărbat sau a unei femei. De asemenea, sunt sunete diferite, în dependenţă de culoarea hainei pe care o poartă persoana. Au şi sunete ce preîntâmpină dacă omul poartă sau nu o armă.

În trecut, oamenii se plângeau de preferinţa rasială în construcţia testelor de inteligenţă. Acum avem de elucidat o problemă şi mai grea în testele noastre de inteligenţă – preferinţa de specie. Unul dintre cele mai evidente exemple este că noi des judecăm despre inteligenţa unor animale, ca delfinii, după numărul de cuvinte omeneşti pe care ei le pot învăţa şi înţelege. Totodată, delfinii au un limbaj foarte complex, pe care noi, până acum, încă nu l-am putut descifra deloc. Dacă delfinii ar fi făcut acelaşi test oamenilor, atunci ei ar conclude ca oamenii sunt nişte tâmpiţi totali, dacă, în pofida tuturor eforturilor noastre, nu am reuşit să învăţam nici măcar un cuvânt din limba delfinilor.