Oare datoria faţă de semenii noştri nu e pe primul loc?

Este regretabil că o parte a naturii omeneşti este de a avea mai puţină compasiune pentru acei care sunt diferiţi de noi decât avem pentru semenii noştri. Întrebarea pe care oamenii deseori şi-au pus-o este ce exact înţelegem prin termenul «semenii noştri». Sunt acei care sunt de aceeaşi naţionalitate? Sunt acei care sunt de aceeaşi rasă sau religie ? Sunt acei care sunt din acelaşi trib ? Sau sunt acei care sunt din aceeaşi specie?

În opinia mea, limita dintre specii nu este mai puţin arbitrară decât oricare din acele menţionate mai sus. De fapt, aş vrea să povestesc istoria unui supravieţuitor al holocaustului care a emigrat în Statele Unite, şi a închiriat un apartament deasupra unui abator. El a spus că ceea ce vedea în abator în fiecare zi a fost tocmai motivul pentru care el a părăsit Germania nazistă – indiferenţa faţă de suferinţa altora doar pentru că ei erau consideraţi a fi diferiţi de noi.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum pot unii dintre activiştii pentru drepturile animalelor să considere alte animale egalii noştri ?

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

* Nu ar trebui ca noi să ne concentrăm asupra rezolvării problemelor oamenilor înainte de a ne face griji în privinţa animalelor ?

* Ce ar fi fost dacă tu erai într-o clădire incendiată şi puteai să-ţi salvezi doar copilul sau doar câinele?

Mai multe răspunsuri: Întrebări frecvente – etica vegană.