Motivul ecologic: alimentația vegană și mediul

Lagună de depozitare a dejecțiilor de la o fermă

Ce punem în farfurie schimbă și cât teren, câtă energie și câte emisii sunt necesare ca să producem hrana. Datele publicate de FAO și de cercetători arată că produsele de origine animală cer mult mai multe resurse decât cele vegetale. Iată principalele cifre, explicate simplu și cu surse.

Pe scurt

  • Potrivit FAO, sistemele agroalimentare ale animalelor de crescătorie au produs în 2015 aproximativ 6,2 miliarde de tone CO₂ echivalent pe an, adică în jur de 12% din toate emisiile de gaze cu efect de seră provocate de oameni.
  • Jumătate din terenul lumii fără gheață și deșert este folosit pentru agricultură, iar pășunile și culturile pentru furaj reprezintă 80% din terenul agricol.
  • Cercetările sugerează că, dacă toată lumea ar trece la o alimentație vegetală, suprafața agricolă ar scădea cu 75%.
  • Renunțarea la carnea de vită și la lactate are un efect mult mai mare decât renunțarea la carnea de pui sau la pește.

Emisiile de gaze cu efect de seră

Conform FAO, în 2015 sistemele agroalimentare ale creșterii animalelor (activitățile din fermă și unele procese din lanț, precum schimbarea utilizării terenului pentru furaj, transportul și fabricarea materiilor necesare) au generat aproximativ 6,2 miliarde de tone CO₂ echivalent pe an. Asta înseamnă în jur de 12% din toate emisiile antropice de gaze cu efect de seră și circa 40% din emisiile totale ale sistemelor agroalimentare, estimate de FAO la aproximativ 16 miliarde de tone CO₂ echivalent.

Fără intervenții și fără creșteri de productivitate, FAO estimează că emisiile animale ar putea ajunge la aproape 9,1 miliarde de tone CO₂ echivalent până în 2050, pe măsură ce crește cererea. Pentru reducerea lor, FAO consideră că cea mai promițătoare cale este creșterea productivității și a eficienței pe tot lanțul, și analizează și măsuri dinspre cerere. Pe ansamblu, Our World in Data notează că alimentația și agricultura sunt responsabile pentru aproximativ un sfert din emisiile globale.

Terenul agricol

Jumătate din terenul lumii fără gheață și deșert este folosit pentru agricultură. Cea mai mare parte servește creșterii animalelor: terenul necesar pentru carne și lactate este echivalent cu suprafața celor două Americi. Dacă adunăm pășunile și culturile pentru furaj, animalele de crescătorie ocupă 80% din terenul agricol.

Diferențele dintre alimente sunt mari: pentru o kilocalorie de carne de vită sau de miel e nevoie de 50–100 de ori mai mult teren decât pentru alternativele vegetale, iar la proteină raportul este similar între vită sau miel și mazăre sau tofu. Our World in Data adaugă o nuanță importantă: două treimi din pășuni nu sunt potrivite pentru culturi. Întrebarea este deci și ce facem cu aceste terenuri; ele ar putea reveni la vegetația naturală, cu beneficii pentru biodiversitate și pentru captarea carbonului.

Ce ar însemna o schimbare

Cercetările citate de Our World in Data sugerează că, dacă toată lumea ar trece la o alimentație vegetală, folosirea terenului agricol ar scădea cu 75%, prin reducerea pășunilor și a nevoii de teren pentru culturi. Aceleași cercetări arată că renunțarea la carnea de vită și la lactate are un efect mult mai mare decât renunțarea la carnea de pui sau la pește, și că ar fi posibil să hrănim toată lumea cu o alimentație nutritivă pe terenurile arabile existente, dar numai dacă alimentația vegetală se răspândește larg.

Ce poți face tu

Limite și nuanțe

Estimările depind de metodă și de anul de referință, iar cifrele se actualizează: FAO folosește modelul GLEAM, iar Our World in Data se bazează pe cercetări publicate. Tratează procentele ca ordine de mărime, nu ca valori exacte.

Surse

Actualizat: 26 octombrie 2026