Nu numai oamenii au capacitatea de a se implica în contracte sociale?

Alte animale de asemenea acceptă anumite tipuri de înţelegeri sociale între ei. De exemplu, unele specii de lilieci îşi împart mâncarea pe care o găsesc cu alţi membri din comunitatea lor cu care ei nu sunt înrudiţi. Nu este posibil să forţezi un liliac să-şi împartă mâncarea în potriva voinţei lor, pentru că procesul este realizat prin vărsarea înapoi a mâncării în gura recipientului. Fiecare liliac ţine minte care indivizi din comunitate i-a ajutat când le-a fost foame şi care indivizi au refuzat să-i ajute la nevoie, şi le răspund corespunzător.

Nu este neobişnuit pentru lilieci să nu-şi poată găsi mâncare mai multe zile la rând, în aşa cazuri supravieţuirea lor depinde de posedarea prietenilor. De fapt, împărţindu-şi mâncarea cu ceilalţi, aceşti lilieci îşi cumpără o poliţă de asigurare. Un liliac cu o reţea mare de prieteni este cu mult mai probabil să supravieţuiască – şi un liliac care alege să nu-şi onoreze contractele (să nu-i ajute pe cei care l-au ajutat în trecut) curând va rămâne fără prieteni când va avea nevoie de susţinere.

Nu numai oamenii înţeleg conceptul de moarte?

Avem dovezi directe că animalele înţeleg conceptul de moarte. De exemplu, când elefanţii trec pe lângă părţile scheletelor rămase, ale unor prieteni vechi, în timpul migraţiei lor, ei se opresc şi par a jeli. Nu putem fi siguri la ce se gândesc aceşti elefanţi, datorită faptului că noi încă nu şti cum să comunicăm cu ei.

Totuşi, noi putem să comunicăm cu aşa animale ca cimpanzeii prin limbajul semnelor. A fost un caz când un cimpanzeu minor a murit în timpul unei operaţii şi era datoria antrenorului să-i spună mamei cimpanzeului, în limbajul semnelor, că copilul ei a murit. După spusele antrenorului, era evident că cimpanzeul mamă a înţeles şi a reacţionat în acelaşi mod cum ar reacţiona mama oricărui om.

Cum se deosebesc testările pe animale de situaţia când oamenii ucid animale pentru a supravieţui?

În afară de faptul că des există metode alternative pentru a face cercetare medicala, îngrijorarea cu privire la experimentare nu este doar faptul că animalele sunt ucise în acest proces. Preocupare mai mare este suferinţa în cauză, care este adesea o soartă mult mai rea decât moartea. De aceea chiar şi oamenii care susţin pedeapsa cu moartea ar considera efectuarea acestor experimente, pe criminalii condamnaţi la moarte, ceva îngrozitor.

 

În continuare consultă întrebările :

* Care sunt alternativele efectuării testelor pe animale ?

* Se abţin susţinătorii drepturior animalelor de la utilizarea drogurilor care salvează viaţa , care au fost elaborate în urma experimentării pe animale?

* Există legi care reglează folosirea animalelor în laboratoare?

* Ce ar fi dacă remediul de tratament al cancerului ar putea fi produs de un presupus experiment doar pe un singur animal ?

* Ce ar fi fost dacă tu erai într-o clădire arzîndă şi puteai să-ţi salvezi doar copilul sau doar cîinele ?

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

Oare nu există legi care reglează folosirea animalelor în laboratoare?

În Statele Unite, Legea privind bunăstarea animalelor (Animal Welfare Act) reglează utilizarea animalelor de laborator, deşi deseori nu este executată. De asemenea, există o portiţă în această lege, datorită faptului că guvernul federal american nu clasifică şoarecii, şobolanii, păsările ca animale.

Ca urmare, Legea privind bunăstarea animalelor nu se aplică la şoareci, şobolani, şi păsări, şi nu există restricţii federale asupra a ceea ce se poate face cu aceste animale în laboratoare de cercetare.

Ar trebui menţionat faptul că Legea privind bunăstarea animalelor, de asemenea, nu se aplică în cazul animalelor de fermă care sunt crescute pentru produsele alimentare.

 

În continuare consultă întrebările :

* Care sunt alternativele efectuării testelor pe animale ?

* Se abţin susţinătorii drepturior animalelor de la utilizarea drogurilor care salvează viaţa , care au fost elaborate în urma experimentării pe animale?

* Ce ar fi dacă remediul de tratament al cancerului ar putea fi produs de un presupus experiment doar pe un singur animal ?

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

* Nu sunt animalele de asemeni nimicite în timpul recoltării gramineelor şi contrucţiei drumurilor ?

* Prin ce se diferenţiază efectuarea experimentelor pe animale de alte situaţii cînd oamenii omoară animalele pentru supravieţuire?

Ce activiştii pentru drepturile animalelor cred despre avort?

Unii activişti pentru drepturile animalelor sunt pentru viaţă şi consideră întreruperea sarcinii omucidere. Alţii sunt pentru opţiune. Mişcarea pentru drepturile animalelor nu are nici o poziţie oficială în legătură cu întreruperea sarcinii, tot aşa cum mişcarea pentru viaţă nu are nici o poziţie oficială în privinţa drepturilor animalelor.

 

În continuare consultă întrebările :

* Nu ar trebui ca noi să ne concentrăm asupra rezolvării problemelor oamenilor înainte de a ne face griji în privinţa animalelor ?

Nu ar trebui să ne concentrăm asupra problemelor oameneşti înainte de a ne face griji de animale?

Desigur că există multe probleme complicate ale oamenilor cărora urgent trebuie acordată atenţie. Oricum, devenind vegetarian în nici un fel nu ne sustragem abilitatea de a atrage atenţia acestor probleme. Din contra, deoarece mîncarea vegetariană este mai ieftină decât carnea, aceasta îi lasă pe oameni cu mai mulţi bani pe care să-i cheltuie pentru nevoile mai importante ale omenirii.

La fel, consumul mîncării vegetariene ajută direct la diminuare foametei în lume. Doar o fracţie mică din mîncarea consumată de un animal este transformată în carne pentru consumul oamenilor. Dacă pămîntul care produce hrană pentru animalele domestice era în schimb folosit pentru cultivarea cerealelor consumate direct de către oameni, atunci mult mai multă hrană ar fi disponibilă pentru eradicarea sărăciei globale.

Pe lângă problema vegetarianismului, la fel există problema banilor pe care oamenii îi cheltuie pe animale. Desigur eu consider potrivit să critic modul în care cetăţenii din ţările bogate aleg să-şi cheltuie banii. Însă, criticarea cheltuilii banilor pentru ameliorarea suferinţei animalelor nu este ceea ce ar trebui să ne vină în minte.

Oamenii îşi cheltuie cu regularitate banii pe lucruri aşa ca automobile şi bijuterii scumpe, pe cînd aceşti bani pot fi în schimb donaţi unor organizaţii aşa ca UNICEF. În loc de a critica folosirea banilor pentru animale, noi ar trebui să încercăm să concentrăm atenţia noastră spre sărăcia globală cînd decidem să procurăm un televizor nou sau să plecăm într-o vacanţă costisitoare.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum pot unii dintre activiştii pentru drepturile animalelor să considere alte animale egalii noştri ?

* Nu este incorect pentru vegetarieni să acţioneze ca şi cum ei sunt mai buni decît alţii şi să încerce să convertească oamenii ?

* Ce gîndesc activiştii pentru drepturile animalelor despre întreruperea sarcinii ?

* Nu ar trebui ca datoria faţă de propria noastră specie să apară prima ?

Nu este greşit ca veganii să acţioneze de parcă ei sunt mai buni şi să încerce să convertească lumea

Eu nu am vreo pretenţie de superioritate morală. Există mulţi factori care determină caracterul moral al unei persoane, aşa ca cât de mult donează el pentru acte de caritate, onestitatea sa, şi cum el îi tratează pe oamenii cu care el se află în contact. Cu siguranţă, există unii vegetarieni care demonstrează un caracter moral general mult mai nedemn decât o fac consumatorii de carne. Cu toate acestea, Având în vedere volumul morţii şi a suferinţei care noi îl provocăm în mod direct atunci când alegem să mâncăm carne, decizia de a manca o dieta vegetariană sau vegană, în opinia mea, este unul dintre cele mai importante decizii morale ce vom face vreodată.

Motivul pentru care eu consum mâncare vegană nu este de a mă simţi superior faţă de alţii, dar de a diminua suferinţa animalelor. Pentru acest scop, influenţa mea asupra altora este în cele din urmă la fel de importantă ca şi impactul economic rezultat din deciziile mele. Eu consider că este important pentru noi toţi (inclusiv vegetarienii şi veganii) să recunoaştem faptul că noi înşine nu suntem inocenţi din punct de vedere etic, şi să nu avem o atitudine superioară sau de tipul «mai sfânt ca tine».

La fel noi toţi ar trebui să încercăm a nu ne simţi ofensaţi când cineva ne sugerează cu politeţe că o practică de obicei acceptată este imorală. Dacă fiecare s-ar fi reţinut de la exprimarea unui asemenea criticism din teama de a ofensa pe cineva, atunci orânduiri aşa ca sclavia ar fi existat până astăzi. Proprietarii de sclavi cu siguranţă se considerau ca fiind oameni buni şi corecţi, şi ei respingeau cu tărie de orice implicaţii contrarii.

Acesta este acelaşi mod în care unii oamenii astăzi consideră o ofensă sugestia că consumul cărnii este imoral, considerând ce presupune această despre etica stilul nostru de viaţă. Este doar natural pentru unii dintre noi să reacţioneze în acest mod. Însă, eu cred că noi toţi nu trebuie să considerăm criticismul practicilor general acceptate ca atacuri personale la adresa noastră, dar în schimb să evaluăm raţional acest criticism cu o minte deschisă, la fel cum noi am fi dorit ca generaţiile precedente să evalueze raţional criticismul sclaviei şi discriminării (segregării).

 

În continuare consultă întrebările :

* Nu ar trebui ca noi să ne concentrăm asupra rezolvării problemelor oamenilor înainte de a ne face griji în privinţa animalelor ?

Nu sunt animalele ucise şi în timpul recoltei şi a construcţiei drumurilor?

Da. Nu pretind la o puritate etică. Sunt deplin conştient că guzganii, şarpii şi multe alte animale sunt omorâte în timpul strângerii recoltei sau a semănării plantelor pentru dieta mea vegană. Sunt de asemenea conştient că eu contribui la degradarea mediului de fiecare dată când îmi conduc maşina. Mâncând produse vegetariene nu optez pentru puritatea personală, care este un ţel de neatins. O fac pentru a reduce suferinţa animalelor.

Când societatea noastră va lua în serios conceptul despre dreptul animalelor, noi vom trebui să reformăm modul în care recoltăm semănăturile şi construim drumurile, astfel încât să încercăm să reducem numărul de animale omorâte. Oricum, aceasta nu se va întâmpla atâta timp cât societatea noastră continuă să vadă în animale numai o sursă de alimentaţie. Îmi dau seama că, într-un mod, eu contribui la moartea animalelor doar interacţionând cu societatea. Totuşi, eu cred că retragerea din societate va fi mai dăunătoare, pentru că eu voi pierde posibilitatea de a-i influenţa şi a-i încuraja pe alţii să devina vegetarieni.

Deşi animalele sunt ucise în timpul cultivării plantelor pentru dietele vegetariene şi vegane, trebuie subliniat faptul că mult mai multe animale sunt ucise în timpul cultivării plantelor pentru o dietă pe bază de carne. Acest fapt se datorează necesităţii de a hrăni animalele domestice cu verdeaţă şi numai o mică parte din mâncarea pe care o consumă animalele este transformată în carne pentru alimentaţia umană. Cu mult mai puţine animale ar pieri în timpul cultivării plantelor dacă oamenii ar consuma aceste produse direct, în loc să hrănească animalele domestice.

În cele din urmă, indiferent de cât de mult ne străduim să evităm acest fapt, întotdeauna vor exista animale care vor fi omorâte în accidente în contextul evenimentelor din viaţa umană. E identic cu faptul că, indiferent de cât de mult nu ne străduim, întotdeauna vor exista jertfe umane în accidentele rutiere. Cu toate acestea, faptul că am putea să lovim pe cineva cu maşina nu presupune că e în regulă să o facem intenţionat.

Ce dacă leacul pentru cancer ar putea fi produs printr-un experiment doar pe un singur animal?

În aceste presupuse condiţii, mulţi susţinători ai drepturilor animalelor ar fi acceptat experimentul. Desigur, aceste condiţii sunt complet ireale, şi aceasta niciodată nu se va întâlni în viaţa reală. Cu toate acestea, cred că discutarea a astfel de scenarii ipotetice arunca o privire considerabilă în problemele implicate.

Haideţi să considerăm un nou scenariu ipotetic care este foarte diferit. Din nou, presupuneţi că medicamentul pentru cancer ar putea fi produs în urma unui presupus experiment doar pe un singur subiect destinat efectuării testelor. Dar, în acest nou scenariu, presupunem că subiectul pentru experimentare trebuie să fie o fiinţă umană.

Noi putem încerca să scăpăm de această dilemă oferindu-ne voluntari. Oricum, haideţi să presupunem că subiectul destinat testării trebuie să satisfacă anumite criterii fizice, pe care nici noi şi nici oricare alţi voluntari nu le satisfac. Din această cauză, dacă suntem pentru efectuarea acestui singur experiment şi să vindecăm cancerul, noi trebuie să selectăm o fiinţă umană nevinovată împotriva voinţei sale.

La fel haideţi să presupunem că noi am găsit un potenţial subiect pentru teste fără prieteni sau rude. Mai mult decât atât, imaginaţi-vă că el este serios retardat mental, şi că potenţiala sa inteligenţă nu este mai mare decât cea a unui tipic şobolan de laborator. Considerăm noi că efectuarea experimentului dat este etic acceptabilă ?

Unii oameni vor spune că niciodată nu este admisibil de curmat viaţa unui om nevinovat sub orice condiţii, şi vor considera întreaga sugestie respingătoare. Alţii ar atrage atenţia că noi nimicim oameni nevinovaţi când bombardăm statele adversare pe timp de război, şi o facem din motive mult mai puţin nobile decât descoperirea tratamentului cancerului.

Mulţi alţii ar răspunde că în timp ce ei nu sunt pacifişti, există distincţii morale importante între omorârea oamenilor pe timp de război şi efectuarea unui experiment pe o fiinţă umană împotriva voinţei sale. Alţii ar răspunde că în cele din urmă noi am trebui să apreciem efectuarea experimentului în dependenţă de cât de multă suferinţă va fi nevoită să îndure persoana dată înainte să moară.

Indiferent de cum am răspunde, noi am trebui să fim consistenţi logic în aplicarea principiilor noastre etice. Aceasta este, răspunsul nostru nu ar trebui să se schimbe în dependenţă de faptul dacă potenţialul subiect pentru testare este de aceiaşi rasă sau etnie de care suntem noi. Nici chiar nu ar trebui să se bazeze pe genul sau naţionalitatea potenţialului subiect.

Chiar dacă aceasta este o opinie care nu este împărtăşită de toţi susţinătorii drepturilor animalelor, eu consider că răspunsul nostru la fel ar trebui să nu se schimbe dacă este sau nu potenţialul subiect de aceiaşi specie ca noi. Eu consider că delimitarea după specie nu este mai puţin arbitrară decât delimitarea după rasă, etnie şi naţionalitate.

Nu toţi susţinătorii drepturilor animalelor sunt de acord cu mine, dar eu cred că singura cale pe care noi putem fi consistenţi logic în acceptarea unui experiment pe un animal este dacă noi de asemenea vom accepta efectuarea exact aceluiaşi experiment pe un reprezentat al speciei noastre.

 

În continuare consultă întrebările:

* Cum pot unii dintre activiştii pentru drepturile animalelor să considere alte animale egalii noştri ?

* Nu ar trebui ca datoria faţă de propria noastră specie să apară prima ?

* Se abţin susţinătorii drepturior animalelor de la utilizarea drogurilor care salvează viaţa , care au fost elaborate în urma experimentării pe animale?

* Nu sunt animalele de asemeni nimicite în timpul recoltării gramineelor şi contrucţiei drumurilor ?

* Prin ce se diferenţiază efectuarea experimentelor pe animale de alte situaţii cînd oamenii omoară animalele pentru supravieţuire?

Folosiţi medicamente care salvează viaţa, obţinute în urma testelor pe animale?

Se abţin oare oamenii ce susţin drepturile animalelor de la utilizarea drogurilor care salvează viaţa, care au fost elaborate în urma experimentării pe animale?

Unii dintre ei se abţin. Totuşi, eu personal nu consider aceasta necesar din punct de vedere etic.

Pentru a explica, hai să presupunem ipotetic că în timp ce naziştii experimentau pe prizonieri în timpul Celui de-al doilea Război Mondial, ei au descoperit remediul pentru tratamentul cancerului. Ipotetic presupuneţi că întrebarea care stă în faţa noastră, acum cînd naziştii au fost înfrînţi, este ce să facem cu acest medicament. Ar trebui să-l folosim, sau să ne dezicem de dînsul? Răspunsul meu la această întrebare este unul extrem de controversat, şi este unul pe care mulţi alţi activişti pentru drepturile animalelor şi vegetarieni l-ar dezaproba cu vehemenţă.

Răspunsul meu este să-l utilizăm. Eu consider că nu ar fi nici un sens în a refuza leacul pur şi simplu pentru că a fost obţinut printr-o manieră deloc etică. Noi putem condamna metoda prin care naziştii l-au descoperit, şi să promitem că niciodată nu vom repeta greşelile lor, şi în acelaşi timp să folosim acest medicament pentru a salva cît mai multe vieţi posibil.

La fel, aceasta este atitudinea mea în legătură cu folosirea drogurilor care salvează viaţa care au fost elaborate prin intermediul testelor pe animale.

 

În continuare consultă întrebările :

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

* Există legi care reglează folosirea animalelor în laboratoare?

* Prin ce se diferenţiază efectuarea experimentelor pe animale de alte situaţii cînd oamenii omoară animalele pentru supravieţuire?

* Ce ar fi dacă remediul de tratament al cancerului ar putea fi produs de un presupus experiment doar pe un singur animal ?

* Ce ar fi fost dacă tu erai într-o clădire arzîndă şi puteai să-ţi salvezi doar copilul sau doar cîinele ?

* Care sunt alternativele efectuării testelor pe animale ?