Autor: admin

Este firesc să mâncam plante din acelaşi motiv din care este firesc să nimicim bacteriile. De fiecare dată când mă spăl pe dinţi, eu distrug mii de bacterii şi până acum nu văd nimic greşit în asta.

Caracteristica dinstinctivă dintre animale şi bacterii constă în aceea că animalele sunt fiinţe cu conştiinţă cababile să simtă durerea şi suferinţa. Animalele pot să manifeste aşa sentimente ca fericire, bucurie şi tristeţe. Ele pot să simtă dorinţa de a trăi. Bacteriile , din alt punct de vedere , la fel ca plantele, şi la fel ca pietrele , nu posedă ceva asemănător cu un sistem nervos, şi nici nu manifestă vreun comportament care să indice că ele posedă conştiinţă. Bacteriile nu sunt în stare să simtă durere sau suferinţă.

Bacteriile nu pot să exprime pofta de viaţă. Bacteriile, la fel ca şi plantelel, şi la fel ca pietrele, nu sînt în stare să simtă ceva în general.

Cînd tu loveşti o piatră, tu nu-ţi faci griji dacă provoci suferinţă pietrei, sau te împotriveşti dorinţei pietrei de a trăi , pentru că pietrele sunt incapabile da asemenea simţăminte.  Anume din această cauză nu este immoral să loveşti o piatră, şi anume din această cauză este firesc să consumăm plante.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

* Ce ai face dacă noi teoretic am fi descoperit că plantele de fapt simt durere ?

* Nu îşi mişcă oare plantele frunzele pentru a urma soarele ?

* Există undeva careva religii care consideră ca plantele posedă suflet ?

* Dar cum rămîne cu faptul dacă noi am omorît animale fără să le provocăm vreo durere ?

* Cum poţi şti dacă alte animale simt durerea ?

* Unde în regatul animalelor apare conştiinţa ?

* Este admisibil să omorî animale care nu posedă conştiinţă?

Mulţi oameni consideră că insectele nu pot probabil să fie conştiente deoarece tot comportamentul insectelor poate fi prezis de un program pentru computer.

În pofida faptului că insectele sunt capabile să înveţe din experienţa precedentă, şi în pofida faptului că complexitatea socială a unor insecte concurează pe cea a majorităţii societăţilor omeneşti, este adevărat că datorită celor mai profunde recente cunoştinţe ale noastre , tot comportamentul insectelor poate fi simulat de un program pentru calculator.

Oricum, această nu înseamnă că insectele sunt lipsite de conştiinţă. La urma urmelor, este de asemenea posibil de simulat întreg comportamentul omenesc cu un algoritm de computer. Algoritmul pentru simularea comportamentului uman ar fi fost mult mai complex decît algoritmul pentru comportamentul insectelor. Chiar dacă computerul necesar pentru activarea unui asemenea program comlex este desigur departe de posibilităţile tehnologice curente ale noastre, aceasta nu înseamnă că nu este posibil de realizat acest lucru în principiu.

În particular, concluzia că acest obiectiv este realizabil este convingerea logică inevitabilă pentru ateiştii care consideră că conştiinţa umană este în totalitate rezultatul unor reacţii electrochimice complexe din creier (cu alte cuvinte – pentru oamenii care consideră că oamenii nu posedă suflet).

Datorită faptului că comportamentul tuturor atomilor şi moleculelor este înţeles prin legile cunoscute ale fizicii. Întreg comportamentul sistemelor fizice compuse din atomi şi molecule poate fi, în principiu, simulat de un program pentru computer. Dacă fiinţele umane sunt doar sisteme fizice formate din atomi şi molecule, atunci întreg comportamentul nostru poate fi de asemenea, în pricipiu, simulat de un program pentru computer.

 

În continuare consultă întrebările :

* Se comportă insectele doar la un nivel instinctual ?

* Ce vei face atunci cînd o colonie de insecte îţi va invada locuinţa?

* Consideri tu că nimicirea unei insecte este echivalentul moral al omorîrii unei păsări sau unui mamifer?

Multe insecte se comportă doar la un nivel instinctual. Însă , există de asemenea insecte care manifestă un comportament învăţat. Aceasta în special este adevărat pentru insectele sociale aşa ca albinele. De exemplu, albinele trebuie să înveţe şi să reţină locaţia hranei, şi să comunice aceasta altor albine din roi – şi acest exemplu este mai mult decît simplu comparat cu unele din numeroasele lucruri pe care albinele le îndeplinesc, aşa ca procesul democratic prin care un grup de albine aleg locaţia unui nou roi.

Ca să găsească locaţia pentru noul roi, o mulţime de diferiţi cercetaşi pleacă în căutare. Cînd ei se întorc, ei comunică altor albine locaţia şi atractivitatea locului pe care ei l-au găsit. Apoi cercetaşii pleacă din nou şi investighează o locaţie pe care alte albine au considerat-o ca fiind atractivă. La faţa locului, fiecare cercetaş decide dacă este sau nu această nouă locaţie preferabilă celei pe care singur a găsit-o. Cînd ea se întoarce înapoi, ea va informa aceasta celorlalte din roi. Acest proces se repetă, şi fiecare albină va continua să-şi schimbe preferinţa de la un potenţial loc la altul. Eventual, anumite locuri vor deveni mult mai populare printre albine decît oricare altele. Cu cît mai mare e numărul de albine care preferă o locaţie particulară, cu atît mai probabil ca cercetaşii să investigheze această locaţie şi să decidă pentru ei înşişi. În acest mod, roiul în cele din urmă ajung la un consens, şi aleg o locaţie pentru noua lor casă.

Unii oameni oameni, fără îndoială, mă vor acuza de utilizarea terminologiei legate de oameni în descrierea acestui proces, şi desigur sunt vinovat de aceasta. Oricum, ar fi fost mult mai dificil să descriu acest proces dacă nu mi se permitea să folosesc fraze ce se referă la ce albinele „cred” sau „decid”.

În orice caz, această povestirea demonstrează că comportamentul insectelor este mai mult decât doar un instinct. Comportamentul instinctual constă din repetarea aceloraşi acţiuni fără a ţine cont de experienţa trecută. Oricum, aceste albine desigur iau în calcul ceea ce ele ţin minte din precedentele misiuni de cercetare, şi iau astfel decizii complexe.

Este interesant de menţionat că, pentru ca acest proces de consens să lucreze, fiecare albină trebuie să fie dispusă să decidă obiectiv privind oportunitatea unui sit, indiferent dacă aceasta este sau nu un site pe care ea însăşi găsise. Dacă oamenii ar fi încercat să repete acest proces, oamenilor le-ar fi greu să fie astfel de imparţiali. Din păcate, natura umană este astfel încât avem tendinţa să preferăm opţiunea pe care am gasito, indiferent dacă este sau nu cea mai bună.

 

În continuare consultă întrebările :

* Este posibil ca comportamentul tuturor insectelor să fie prognozat de un algoritm predeterminat, deloc diferit de un program pentru computer ?

* Incluzi tu insectele în cadrul filozofiei tale despre drepturile animalelor ?

* Ce vei face atunci cînd o colonie de insecte îţi va invada locuinţa?

* Consideri tu că nimicirea unei insecte este echivalentul moral al omorîrii unei păsări sau unui mamifer ?

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

Deşi eu includ insectele în filozofia mea despre drepturile animalelor, eu recunosc că există deosebiri importante între insecte şi aşa animale ca păsările şi mamiferele. Unul, de exemplu, este faptul că multe insecte trăiesc foarte puţin.

Importanţa acesteia poate fi ilustrată prin următorul exemplu. Presupune că tu te afli într-o clădire în flăcări , şi poţi salva doar una din două pesroane. Una dintre aceste pesoane este un pacient grav bolnav care mai are cîteva zile de trăit, chiar dacă este salvat. Cealaltă , în schimb, este tînără şi sănătoasă. Eu consider că alegerea în acest caz este destul de simplă.

Dat fiind faptul că întreg ciclul de viaţă al unor insecte constituie doar cîteva zile, acesta este acelaşi principiu pe care l-aş fi aplicat dacă eu ar fi trebuit să aleg între salvarea unui mamifer sau salvarea unei insecte.

 

În continuare consultă întrebările:

* Ce vei face atunci cînd o colonie de insecte îţi va invada locuinţa?

* Se comportă insectele doar la un nivel instinctual ?

* Este posibil ca comportamentul tuturor

Există metode non-letale de a scăpa de insecte. Multe din aceste metode pur şi simplu implică folosirea produselor casnice obişnuite, aşa ca gelul de spălat vase. Mirosul chimicalelor din aceste produse nu dăunează insectele, dar provoacă exodul lor din locuinţele noastre.

 

În continuare consultă întrebările :

* Consideri tu că nimicirea unei insecte este echivalentul moral al omorîrii unei păsări sau unui mamifer ?

* Se comportă insectele doar la un nivel instinctual ?

* Este posibil ca comportamentul tuturor insectelor să fie prognozat de un algoritm predeterminat, deloc diferit de un program pentru computer ?

Eu includ insectele în filozofia mea despre drepturile animalelor. Eu încerc să evit strivirea accidentală a insectelor. La fel, atunci când eu găsesc o insectă în locuinţa mea, eu încerc atent să o scot afară fără să o rănesc.

În ceea ce priveşte drepturile animalelor, caracteristica distincţie între plante şi animale este că animalele posedă conştiinţă, întrucât plantele nu. Desi eu nu pot dovedi cu certitudine absolută de 100%, cred că cel puţin unele insecte sunt, de asemenea, conştiente. Prin aceasta, nu vreau să spun că insectele discuta filozofie, dar pur şi simplu că simt senzaţii, cum ar fi durerea şi foamea. Din acest motiv, cred că ar trebui să includem insectele în sfera noastră de compasiune.

Este adevărat că indiferent cât de mult nu ne-am strădui , noi inevitabil vom strivi accidental unele insecte în timpul vieţii cotidiene. La fel este adevărat că oricât de mult nu am încerca, oricum unii oameni vor pierde viaţa în accidente rutiere. Cu toate acestea, faptul că există posibilitatea să călcăm pe cineva cu maşina noastră într-un accident nu înseamnă că este admisibil să călcăm pietonii intenţionat.

 

În continuare consultă întrebările :

* Ce vei face atunci cînd o colonie de insecte îţi va invada locuinţa?

* Consideri tu că nimicirea unei insecte este echivalentul moral al omorîrii unei păsări sau unui mamifer ?

* Se comportă insectele doar la un nivel instinctual ?

* Este posibil ca comportamentul tuturor insectelor să fie prognozat de un algoritm predeterminat, deloc diferit de un program pentru computer ?

* Cum poţi să ştii că plantele nu simt durere ?

Înainte de a răspunde la această întrebare, am nevoie mai întîi să subliniez că aceasta nu este o opinie împărtăşită de mulţi activişti pentru drepturile animalelor. De exemplu, există unii activişti care sunt convinşi că doar oamenii sunt creaţi după chipul Domnului.

Însă, eu personal consider că alte animale sunt egalii noştri în anumite privinţe, şi aş vrea să explic motivaţia acestor convingeri.

Deseori nouă ne place să spunem că toate fiinţele umane sunt create egal, şi aceasta este o afirmaţie cu care totalmente sunt de acord. Însă, noi trebuie să ne oprim şi să ne întrebăm ce înţelegem prin fraza « toţi oamenii sunt creaţi egali ». Avem noi în vedere că toţi oamenii au aceeaşi inteligenţă, aceeaşi creativitate, şi aceleaşi capacităţi fizice ? Dacă asta este ceea ce avem în vedere, atunci noi cu siguranţă avem probleme, în timp ce noi nu suntem egali în aceste privinţe. De exemplu, un om grav retardat mental desigur are un nivel de inteligenţă mai scăztut decît al tău sau al meu.

Însă, eu încă cred că este corect de afirmat că toţi oamenii sunt creaţi egali în sensul că toate fiinţele umane merită aceeaşi compasiune, şi aceeaşi consideraţie etică, neatrăgînd atenţia inegalităţilor lor în alte sfere. Dacă noi extindem acest tip de « egalitate » asupra oamenilor grav retardaţi mental, atunci noi trebuie să îl extindem la fel şi asupra altor specii. Pentru că animalele pe care le omorîm pentru hrană, îmbrăcăminte, şi experimente au un nivel de inteligenţă mult mai înalt, şi capacitate de interacţiune socială, decît mulţi oamenii grav retardaţi mental pe care noi desigur îi recunoaştem ca pe egalii noştri.

Cel mai important este că alte animale simt durerea şi suferinţa cum o facem şi noi, şi ele îşi preţuiesc viaţa la fel cum o preţuim noi pe a noastră.

 

În continuare consultă întrebările :

* Ce e cu insectele?

* Doar oamenii sunt cunoscători de sine ?

* Ce se întîmplă cu nimicirea plantelor ?

* Îţi vei salva mai degrabă copilul, sau cîinele tău ?

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

* Oare numai fiinţele umane au suflet ?

* Nu ar trebui ca datoria faţă de propria noastră specie să apară prima ?

Este regretabil că o parte a naturii omeneşti este de a avea mai puţină compasiune pentru acei care sunt diferiţi de noi decât avem pentru semenii noştri. Întrebarea pe care oamenii deseori şi-au pus-o este ce exact înţelegem prin termenul «semenii noştri». Sunt acei care sunt de aceeaşi naţionalitate? Sunt acei care sunt de aceeaşi rasă sau religie ? Sunt acei care sunt din acelaşi trib ? Sau sunt acei care sunt din aceeaşi specie?

În opinia mea, limita dintre specii nu este mai puţin arbitrară decât oricare din acele menţionate mai sus. De fapt, aş vrea să povestesc istoria unui supravieţuitor al holocaustului care a emigrat în Statele Unite, şi a închiriat un apartament deasupra unui abator. El a spus că ceea ce vedea în abator în fiecare zi a fost tocmai motivul pentru care el a părăsit Germania nazistă – indiferenţa faţă de suferinţa altora doar pentru că ei erau consideraţi a fi diferiţi de noi.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum pot unii dintre activiştii pentru drepturile animalelor să considere alte animale egalii noştri ?

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

* Nu ar trebui ca noi să ne concentrăm asupra rezolvării problemelor oamenilor înainte de a ne face griji în privinţa animalelor ?

* Ce ar fi fost dacă tu erai într-o clădire incendiată şi puteai să-ţi salvezi doar copilul sau doar câinele?

Există dovezi că oamenii nu sunt unicele animale capabile de a lua decizii morale. Ca exemplu, mai jos este un fragment de text din cartea Umbrele strămoşilor uitaţi, (Shadows of Forgotten Ancestors) scrisă de Sagan şi Druyan, despre un experiment realizat pe maimuţe macac.

„În cronicile eticii primatelor, există unele cazuri, care sună ca o parabolă. În condiţii de laborator, maimuţele erau hrănite numai dacă ele benevol trăgeau de un lanţ şi electrocutau o oarecare altă maimuţă a cărei agonie putea fi văzută uşor printr-o oglindă unidirecţională. Astfel, ele sufereau de foame. După ce au învăţat legătura, maimuţele frecvent refuzau să tragă de lanţ; într-un experiment numai 13% au făcut astfel – 87% au preferat să rămână flămânde. O maimuţă nu a mâncat aproape două săptămâni ca să nu-i pricinuiască rău camaradului său. Maimuţele care au fost electrocutate în experimentele precedente erau chiar mai puţin voitoare de a trage de lanţ. Statutul social corespunzător sau genul maimuţelor avea puţină influenţă asupra ezitării lor de a face rău celorlalţi.

Dacă să alegem între oamenii experimentatori, ce propuneau maimuţelor această afacere Faustiană, şi înseşi maimuţe – care mai bine sufereau de foame chinuitoare decât să provoace durere altor – simpatia noastră proprie nu este de partea cercetătorilor. Dar experimentele lor ne permit să zărim în alte fiinţe decât oamenii o bunăvoinţă cerească de a face sacrificii pentru a-i salva pe alţii – chiar pe cei care nu le sunt înrudiţi. După standardele convenţionale umane, aceste maimuţe – care nu au mers niciodată la o şcoală duminicală, nu au auzit niciodată de Cele Zece Porunci, nu au frecventat niciodată vreo lecţie de educaţie civică – par exemplare în substratul lor moral şi în curajoasa lor rezistenţă împotriva răului. Printre aceste maimuţe, cel puţin în acest caz, eroismul e o normă.”

Dacă circumstanţele ar fi inversate şi oamenilor prizonieri li s-ar fi oferit aceeaşi afacere de maimuţe cercetători, am proceda noi la fel? (Mai ales când ar fi existat vreo autoritate care ne-ar stimula să punem în funcţiune mecanismul, noi oamenii suntem tulburător de predispuşi să cauzăm durere – şi pentru o recompensă cu mult mai neînsemnată decât mâncarea pentru o maimuţă chinuită de foame [cf. Stanley Milgram, Supunerea Autorităţilor: O Cercetare Experimentală].) În istoria oamenilor sunt unităţi valoroase a căror memorie o venerăm pentru că ei s-au autosacrificat conştiincios pentru binele celorlalţi. Fiecăruia dintre ei îi corespunde o multitudine de persoane ce nu au făcut nimic.”

Discutând despre maimuţele care au ales să sufere de foame decât să cauzeze durere altcuiva, Drs. Sagan and Druyan au concluzionat: „ Poate am fi avut o viziune mai optimistă despre viitorul omenirii dacă am fi siguri că etica noastră corespunde standardelor maimuţelor?”

Aş fi vrut să adaug la aceasta, că stând şi imaginându-ne cum ne-am comporta noi înşine în situaţia în care au fost puse maimuţele, noi ar trebui să ne dăm seama că acest scenariu nu este unul ipotetic pentru noi. De fiecare dată când hotărâm să mâncăm sau nu carne, noi facem alegerea între a provoca sau nu suferinţă altora, pentru o recompensă cu mult mai mică decât era mâncarea pentru maimuţele chinuite de foame.

Spre deosebire de maimuţe, noi avem posibilitatea să ne satisfacem foamea fără a trage de lanţ. Acesta ar fi să consumăm mâncare vegetariană sau vegan, care de fapt se adeveresc a fi cu mult mai sănătoase pentru noi. De aceea, de fiecare dată când hotărâm să mâncăm carne, alegem să cauzăm suferinţa şi chiar moartea altora numai pentru a simţi plăcerea de a gusta carne – şi sunt foarte puţine forme de suferinţă în această lume care ar putea concura cu ceea ce se pricinuieşte în fermele moderne.

Totuşi, spre deosebire de maimuţe, noi nu suntem impuşi să urmărim chinurile groaznice ale victimelor noastre printr-o oglindă unidirecţională.

Există numeroşi oameni care cred în convingerile religioase tradiţionale că oamenii sunt creaţi “după chipul şi asemănarea Domnului” şi că doar oamenii au suflet. Deşi eu personal nu sunt de acord cu acest punct de vedere, această opinie este împărtăşită de unii vegetarieni şi activişti pentru drepturile animalelor. Vegetarienii cu aceste convingeri ar fi atras atenţia că indiferent dacă animalele posedă sau nu un suflet, ele oricum simt durerea şi suferinţa la fel ca şi noi, şi îşi preţuiesc vieţile lor la fel cum le preţuim noi pe ale noastre. Deci, numeroşi oameni care consideră că doar oamenii au suflete sunt totuşi de acord cu principiul că este nedrept să provocăm moartea şi suferinţă animalelor doar pentru simpla plăcere de a savura gustul cărnii.

Chiar dacă este posibil de crezut în drepturile animalelor în timp ce încă suntem credincioşi convingerilor religioase tradiţionale privitor la animale, eu aş fi dorit să atrag atenţia că aceste convingeri religioase tradiţionale sunt inadecvate. De exemplu ele formulează ideea că numai oamenii sunt creaţi „după chipul şi asemănarea Domnului” deoarece numai oamenuu au putinţa de a lua decizii morale , şi un Suflet trebuie să cunoască diferenţa dintre Bine şi Rău. Însă noi acum cunoaştem că alte animale cunosc ce e Bine şi ce e Rău. De fapt, uneori ele conştientizează aceasta mult mai bine decît o facem noi oamenii.

 

În continuare consultă întrebările :

* Ce argument există că alte animale pot lua decizii morale ?

* Specifică Biblia faptul că este ceva normal a sacrifica animale pentru alimentaţie ?

* Dacă Dumnezeu nu admite ca noi să consumăm carne, atunci de ce El a plasat animalele pe Pămînt ?

* Nu deţin oare oamenii controlul asupra animalelor ?