Categorie: Etica Vegană de Eugene Khutoryansky

Înainte de a răspunde la această întrebare, am nevoie mai întîi să subliniez că aceasta nu este o opinie împărtăşită de mulţi activişti pentru drepturile animalelor. De exemplu, există unii activişti care sunt convinşi că doar oamenii sunt creaţi după chipul Domnului.

Însă, eu personal consider că alte animale sunt egalii noştri în anumite privinţe, şi aş vrea să explic motivaţia acestor convingeri.

Deseori nouă ne place să spunem că toate fiinţele umane sunt create egal, şi aceasta este o afirmaţie cu care totalmente sunt de acord. Însă, noi trebuie să ne oprim şi să ne întrebăm ce înţelegem prin fraza « toţi oamenii sunt creaţi egali ». Avem noi în vedere că toţi oamenii au aceeaşi inteligenţă, aceeaşi creativitate, şi aceleaşi capacităţi fizice ? Dacă asta este ceea ce avem în vedere, atunci noi cu siguranţă avem probleme, în timp ce noi nu suntem egali în aceste privinţe. De exemplu, un om grav retardat mental desigur are un nivel de inteligenţă mai scăztut decît al tău sau al meu.

Însă, eu încă cred că este corect de afirmat că toţi oamenii sunt creaţi egali în sensul că toate fiinţele umane merită aceeaşi compasiune, şi aceeaşi consideraţie etică, neatrăgînd atenţia inegalităţilor lor în alte sfere. Dacă noi extindem acest tip de « egalitate » asupra oamenilor grav retardaţi mental, atunci noi trebuie să îl extindem la fel şi asupra altor specii. Pentru că animalele pe care le omorîm pentru hrană, îmbrăcăminte, şi experimente au un nivel de inteligenţă mult mai înalt, şi capacitate de interacţiune socială, decît mulţi oamenii grav retardaţi mental pe care noi desigur îi recunoaştem ca pe egalii noştri.

Cel mai important este că alte animale simt durerea şi suferinţa cum o facem şi noi, şi ele îşi preţuiesc viaţa la fel cum o preţuim noi pe a noastră.

 

În continuare consultă întrebările :

* Ce e cu insectele?

* Doar oamenii sunt cunoscători de sine ?

* Ce se întîmplă cu nimicirea plantelor ?

* Îţi vei salva mai degrabă copilul, sau cîinele tău ?

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

* Oare numai fiinţele umane au suflet ?

* Nu ar trebui ca datoria faţă de propria noastră specie să apară prima ?

Este regretabil că o parte a naturii omeneşti este de a avea mai puţină compasiune pentru acei care sunt diferiţi de noi decât avem pentru semenii noştri. Întrebarea pe care oamenii deseori şi-au pus-o este ce exact înţelegem prin termenul «semenii noştri». Sunt acei care sunt de aceeaşi naţionalitate? Sunt acei care sunt de aceeaşi rasă sau religie ? Sunt acei care sunt din acelaşi trib ? Sau sunt acei care sunt din aceeaşi specie?

În opinia mea, limita dintre specii nu este mai puţin arbitrară decât oricare din acele menţionate mai sus. De fapt, aş vrea să povestesc istoria unui supravieţuitor al holocaustului care a emigrat în Statele Unite, şi a închiriat un apartament deasupra unui abator. El a spus că ceea ce vedea în abator în fiecare zi a fost tocmai motivul pentru care el a părăsit Germania nazistă – indiferenţa faţă de suferinţa altora doar pentru că ei erau consideraţi a fi diferiţi de noi.

 

În continuare consultă întrebările :

* Cum pot unii dintre activiştii pentru drepturile animalelor să considere alte animale egalii noştri ?

* Nu este oare insultător de a compara fiinţele umane cu animalele ?

* Nu ar trebui ca noi să ne concentrăm asupra rezolvării problemelor oamenilor înainte de a ne face griji în privinţa animalelor ?

* Ce ar fi fost dacă tu erai într-o clădire incendiată şi puteai să-ţi salvezi doar copilul sau doar câinele?

Există dovezi că oamenii nu sunt unicele animale capabile de a lua decizii morale. Ca exemplu, mai jos este un fragment de text din cartea Umbrele strămoşilor uitaţi, (Shadows of Forgotten Ancestors) scrisă de Sagan şi Druyan, despre un experiment realizat pe maimuţe macac.

„În cronicile eticii primatelor, există unele cazuri, care sună ca o parabolă. În condiţii de laborator, maimuţele erau hrănite numai dacă ele benevol trăgeau de un lanţ şi electrocutau o oarecare altă maimuţă a cărei agonie putea fi văzută uşor printr-o oglindă unidirecţională. Astfel, ele sufereau de foame. După ce au învăţat legătura, maimuţele frecvent refuzau să tragă de lanţ; într-un experiment numai 13% au făcut astfel – 87% au preferat să rămână flămânde. O maimuţă nu a mâncat aproape două săptămâni ca să nu-i pricinuiască rău camaradului său. Maimuţele care au fost electrocutate în experimentele precedente erau chiar mai puţin voitoare de a trage de lanţ. Statutul social corespunzător sau genul maimuţelor avea puţină influenţă asupra ezitării lor de a face rău celorlalţi.

Dacă să alegem între oamenii experimentatori, ce propuneau maimuţelor această afacere Faustiană, şi înseşi maimuţe – care mai bine sufereau de foame chinuitoare decât să provoace durere altor – simpatia noastră proprie nu este de partea cercetătorilor. Dar experimentele lor ne permit să zărim în alte fiinţe decât oamenii o bunăvoinţă cerească de a face sacrificii pentru a-i salva pe alţii – chiar pe cei care nu le sunt înrudiţi. După standardele convenţionale umane, aceste maimuţe – care nu au mers niciodată la o şcoală duminicală, nu au auzit niciodată de Cele Zece Porunci, nu au frecventat niciodată vreo lecţie de educaţie civică – par exemplare în substratul lor moral şi în curajoasa lor rezistenţă împotriva răului. Printre aceste maimuţe, cel puţin în acest caz, eroismul e o normă.”

Dacă circumstanţele ar fi inversate şi oamenilor prizonieri li s-ar fi oferit aceeaşi afacere de maimuţe cercetători, am proceda noi la fel? (Mai ales când ar fi existat vreo autoritate care ne-ar stimula să punem în funcţiune mecanismul, noi oamenii suntem tulburător de predispuşi să cauzăm durere – şi pentru o recompensă cu mult mai neînsemnată decât mâncarea pentru o maimuţă chinuită de foame [cf. Stanley Milgram, Supunerea Autorităţilor: O Cercetare Experimentală].) În istoria oamenilor sunt unităţi valoroase a căror memorie o venerăm pentru că ei s-au autosacrificat conştiincios pentru binele celorlalţi. Fiecăruia dintre ei îi corespunde o multitudine de persoane ce nu au făcut nimic.”

Discutând despre maimuţele care au ales să sufere de foame decât să cauzeze durere altcuiva, Drs. Sagan and Druyan au concluzionat: „ Poate am fi avut o viziune mai optimistă despre viitorul omenirii dacă am fi siguri că etica noastră corespunde standardelor maimuţelor?”

Aş fi vrut să adaug la aceasta, că stând şi imaginându-ne cum ne-am comporta noi înşine în situaţia în care au fost puse maimuţele, noi ar trebui să ne dăm seama că acest scenariu nu este unul ipotetic pentru noi. De fiecare dată când hotărâm să mâncăm sau nu carne, noi facem alegerea între a provoca sau nu suferinţă altora, pentru o recompensă cu mult mai mică decât era mâncarea pentru maimuţele chinuite de foame.

Spre deosebire de maimuţe, noi avem posibilitatea să ne satisfacem foamea fără a trage de lanţ. Acesta ar fi să consumăm mâncare vegetariană sau vegan, care de fapt se adeveresc a fi cu mult mai sănătoase pentru noi. De aceea, de fiecare dată când hotărâm să mâncăm carne, alegem să cauzăm suferinţa şi chiar moartea altora numai pentru a simţi plăcerea de a gusta carne – şi sunt foarte puţine forme de suferinţă în această lume care ar putea concura cu ceea ce se pricinuieşte în fermele moderne.

Totuşi, spre deosebire de maimuţe, noi nu suntem impuşi să urmărim chinurile groaznice ale victimelor noastre printr-o oglindă unidirecţională.

Există numeroşi oameni care cred în convingerile religioase tradiţionale că oamenii sunt creaţi “după chipul şi asemănarea Domnului” şi că doar oamenii au suflet. Deşi eu personal nu sunt de acord cu acest punct de vedere, această opinie este împărtăşită de unii vegetarieni şi activişti pentru drepturile animalelor. Vegetarienii cu aceste convingeri ar fi atras atenţia că indiferent dacă animalele posedă sau nu un suflet, ele oricum simt durerea şi suferinţa la fel ca şi noi, şi îşi preţuiesc vieţile lor la fel cum le preţuim noi pe ale noastre. Deci, numeroşi oameni care consideră că doar oamenii au suflete sunt totuşi de acord cu principiul că este nedrept să provocăm moartea şi suferinţă animalelor doar pentru simpla plăcere de a savura gustul cărnii.

Chiar dacă este posibil de crezut în drepturile animalelor în timp ce încă suntem credincioşi convingerilor religioase tradiţionale privitor la animale, eu aş fi dorit să atrag atenţia că aceste convingeri religioase tradiţionale sunt inadecvate. De exemplu ele formulează ideea că numai oamenii sunt creaţi „după chipul şi asemănarea Domnului” deoarece numai oamenuu au putinţa de a lua decizii morale , şi un Suflet trebuie să cunoască diferenţa dintre Bine şi Rău. Însă noi acum cunoaştem că alte animale cunosc ce e Bine şi ce e Rău. De fapt, uneori ele conştientizează aceasta mult mai bine decît o facem noi oamenii.

 

În continuare consultă întrebările :

* Ce argument există că alte animale pot lua decizii morale ?

* Specifică Biblia faptul că este ceva normal a sacrifica animale pentru alimentaţie ?

* Dacă Dumnezeu nu admite ca noi să consumăm carne, atunci de ce El a plasat animalele pe Pămînt ?

* Nu deţin oare oamenii controlul asupra animalelor ?

Animalele nu au fost create pentru oameni mai mult decît au fost create femeile pentru bărbaţi, sau mai mult decît oamenii de culoare au fost creaţi pentru oamenii albi. Este dificil de înţeles de ce un Dumnezeu milostiv ar fi creat fiinţe capabile să simtă durere, suferinţă, şi poftă de viaţă, dacă singurul lor scop în viaţă ar fi să sufere şi să moară de mîinile oamenilor.

 

În continuare consultă întrebările :

* Specifică Biblia faptul că este ceva normal a sacrifica animale pentru alimentaţie ?

* Oare numai fiinţele umane au suflet ?

* Spune oare Biblia că oamenii sunt stăpîni peste animale ?

Da, într-adevăr. În particular Leviticul din Vechiul Testament oferă nişte reguli specifice cum animalele trebuie măcelărite şi care animale pot fi mâncate. Leviticul este de asemeni o parte a Vechiului Testament care ne spune că sclavia este permisă, şi aduce reguli specifice cum trebuiesc trataţi sclavii. În timpul mişcării pentru lichidarea sclaviei printre oameni, mulţi aboliţionişti au fost acuzaţi de profanare a voinţei lui Dumnezeu, conformându-se faptului că robia este acceptată de către Biblie.

Oricum, mişcarea pentru abolirea sclaviei includea mulţi creştini ce credeau în Biblie, la fel cum cuprinde mişcarea contemporană pentru drepturile animalelor. Oamenii care cred în mesajul adevărat al Bibliei deseori sunt deranjaţi de aceste tipuri de pasaje din Vechiul şi Noul Testament. În continuare este o singură explicaţie posibilă pe care unii dintre ei o pot oferi.

O societatea poate absorbi doar o cantitate limitată de schimbări într-un singur timp. Acest fapt poate fi argumentat că Dumnezeu a ştiut că dacă el ar fi poruncit oamenilor să abolească sclavia precum şi practica omorîrii animalelor pentru hrană, pur şi simplu ar fi fost un şoc pentru societate să accepte totul deodată, şi majoritatea oamenilor doar ar fi încetat cu totul să se conformeze poruncilor. Astfel, specificînd anumite reguli cum trebuie trataţi robii, şi cum trebuie sacrificate animlele, putea fi argumentat fapul că Dumenzeu a făcut aceste practici mult mai puţin barbare decît aveau să fi fost în alt caz – deşi adevărata Sa intenţie pentru toţi oamenii era că într-o anumită zi vor conştientiza că mesajul de compasiune ar fi trebuit aplicat tuturor fiinţelor, inclusiv sclavilor şi animalelor.

 

În continuare consultă întrebările :

* Dacă Dumnezeu nu admite ca noi să consumăm carne, atunci de ce El a plasat animalele pe Pămînt ?

* Oare numai fiinţele umane au suflet ?

* Specifică Biblia faptul că este ceva normal a sacrifica animale pentru alimentaţie ?

Da, Biblia spune aceasta în istoria Genezei după ce Dumnezeu crează pe Adam şi Eva precum şi Grădina Eden. Chiar dacă eu personal cred în teoria evoluţiei, există unii vegetarieni şi activişti pentru drepturile animalelor care cred în interptretarea precisă a Bibliei. Aceste persoane ar atrage atenţia că conform interpretării corecte a Genezei, nici un animal n-a murit vreodată în Grădina Eden. Astfel, în Grădina Eden, Adam şi Eva, precum şi toate animalele au fost vegetarieni.

În acest context , fraza „stăpânirea animalelor” nu a putut să se refere la omorârea şi mâncarea lor. Mulţi ar argumenta că „stăpânirea” este interpretată mai corect ca „administrare grijulie” preferabil tiraniei. În plus deoarece Grădina Eden reprezintă cel mai superior ideal etic, unii oameni care cred în înterpretarea corectă a Bibliei consideră vegetarianismul idealul etic suprem.

 

În continuare consultă întrebările :

* Specifică Biblia faptul că este ceva normal a sacrifica animale pentru alimentaţie?

* Dacă Dumnezeu nu admite ca noi să consumăm carne, atunci de ce El a plasat animalele pe Pămînt?

* Oare numai fiinţele umane au suflet?

În multe cazuri , când oamenii pretind că există suprapopulare printre cerbi, ceea ce de fapt conduce la ideea că unii localnici sunt nemulţumiţi că cerbii mănâncă flori pe propriul lor gazon, când în realitate nu există nici o problemă a suprapopulării – cu excepţia unei supraaglomerări a oamenilor.

Cu toate acestea, există câteva cazuri unde într-adevăr există o serioasă problemă a suprapopulării printre cerbi. Unele comunităţi au rezolvat cu succes această situaţie prin intermediul unor programe de sterilizare a cerbilor. Problema principală în acest sens o constituie faptul că aceasta (sterilizarea) costă între 200 şi 300 de dolari pe un singur cerb, şi majoritatea comunităţilor nu sunt înclinate să achite acest cost.

De fapt, noi ar fi trebuit să realizăm că cea mai suprapopulată specie pe această planetă suntem noi oamenii, şi nici o altă specie nu influinţează atît de negativ mediul înconjurător aşa cum o facem noi. Oricum, în general noi nu considerăm a fi o soluţie etic acceptabilă să nimicim excesul de populaţie umană. Noi încercăm să rezolvăm problema propriei noaste supraaglomerări prin reducerea ratei natalităţii, şi nu mortalităţii. La fel, eu consider că aceasta este de asemeni o soluţie etic preferabilă pentru combaterea suprapopulării printre cerbi.

 

În continuare consultă întrebările :

* Nu este consumul cărnii parte a moştenirii noastre culturale ?

* Este oare nedrept şi insultător să comparăm uciderea unei fiinţe omeneşti cu omorul animalelor ?

* Nu ar trebui ca noi să ne concentrăm asupra rezolvării problemelor amenilor înainte de a ne face griji în privinţa animalelor ?

* Dacă fiecare devine vegetarian , atunci ce vom face noi cu toate fermele de animale ?

Canibalismul este ceva destul de obişnuit printre animale. Leii mănâncă alţi lei, urşii mănâncă alţi urşi, şi cimpanzeii mănâncă alţi cimpanzei. Acest fapt nu este neapărat rezultatul unui deficit de mâncare. Astfel de incidente se întâmpla chiar atunci când acolo există o rezervă abundentă de alimente din alte surse. În cazul leilor, de exemplu , un mascul – leu uneori omoară şi mănâncă micuţii unei leoaice fără un partener care să o protejeze. Leul acţionează astfel deoarece femela-leu nu se va împerechea atât timp cât ea are pui, dar se va împerechea după ce micuţii sunt morţi. Pentru unele specii, canibalismul este extrem de obişnuit. De exemplu, aproximativ o cincime din meniul unei salamandre-tigru îl constituie alte salamandre-tigru. Ce putem învăţa de aici este că noi nu trebuie să formăm normele noastre morale reieşind din comportamentul altor animale, dar în schimb să optăm pentru ceva mai bun. Dacă noi consideram că consumul cărnii este ceva normal doar pentru că alte animale fac la fel, atunci aceasta ar însemna că şi canibalismul este ceva firesc.

 

În continuare consultă întrebările :

* De ce noi trebuie să ne comportăm mai bine cu animalele decît o fac ele între dânsele?

Dacă noi am încerca să procedăm astfel, aceasta ar rezulta într-un dezastru ecologic. Unor animale aşa ca leii le este necesar să vâneze pentru ca să fie păstrat un echilibru ecologic. Dacă toţi leii ar fi încetat să vâneze, ar fi extrem de dăunător pentru multe specii din ecosistemul respectiv, inclusiv speciile care însăşi constituie vânatul. Prejudiciul provocat în rezultatul catastrofei ecologice va fi mult mai mare decât binele care s-ar fi făcut salvând câteva gazele ce ar fi servit pradă leilor.

 

În continuare consultă întrebările:

* Este necesar vânatul cerbilor de către oameni pentru prevenirea suprapopulării lor ?

* Dacă fiecare devine vegetarian , atunci ce vom face noi cu toate fermele de animale ?

* De ce noi ar trebui să ne comportăm mai bine cu animalele decât o fac ele între dânsele?

* De ce este normal pentru lei să consume carne, nu şi pentru oameni?